Nicolae Plesita, unul dintre cei mai temuti oameni ai Securitatii, a fost condus ieri pe ultimul drum de fosti colegi in costume negre. Generalul in rezerva Nicolae Plesita a murit linistit. Intr-o zi de sfarsit de septembrie, intr-un spital al Serviciului Roman de Informatii, inconjurat de rude si de prieteni. La inmormantarea lui Plesita au venit batrani in costume negre si cu ochelari de soare, priviti cu interes de lumea saraca de prin Curtea de Arges. Aceste detalii le-au trezit poate unora amintiri dureroase.
„Era un om bun”, se zice la astfel de ocazii. Asa au zis si vecinii sau fostii colegi ai generalului. Multa lume ar spune ca suna insa ironic, suna sfidator la inmormantarea lui Nicolae Plesita. Pentru ca e vorba despre unul dintre slujitorii cei mai credinciosi si cei mai temuti ai Securitatii, cunoscut pentru sadismul de care dadea dovada in timpul interogatoriilor fara sfarsit. A ajuns securist de frunte, medaliat cu Steaua Republicii Populare Romane, dupa ce luptase contra grupurilor de rezistenta organizate in munti. Biografia lui arata ca a urcat functie cu functie, pana la cea de prim-adjunct al ministrului de interne si sef al Directiei de Informatii Externe, dupa ce a contribuit, spre exemplu, la reprimarea grevei minerilor din Valea Jiului, din iulie 1977.
0
10
