Visul lui Nicolae Ceausescu de a obtine el insusi distinctia a ingropat insa succesul medicului, caruia nici macar nu i s-a permis sa iasa din tara pentru a-si tine discursul la decernare.

Organizatia fondata de Ioan Moraru, alaturi de ceilalti savanti straini, in urma Conferintelor de la Boston, din 1981, si Cambridge, din 1982, a fost premiata pentru analiza amanuntita, stiintifica a consecintelor unui razboi nuclear. Un demers pentru pace in miezul Razboiului Rece. Tot pe asta miza si Ceausescu, in toate mitingurile pentru pace, „la indemnul conducatorului iubit”.

Ani de zile, profesorului Moraru i s-a refuzat deschiderea unei filiale a organizatiei pe care o fondase si care viza sa participe la conferinte internationale. Recunoasterea performantelor sale au venit dupa caderea regimului, cand a fost primit, post-mortem, in Academia Romana.

Pe 20 decembrie 1989, cu doua zile inainte de izbucnirea Revolutiei, Ioan Moraru se stingea din viata la Bucuresti. Nu a apucat sa vada caderea regimului care i-a „in gropat” realizarea din 1985.

integral in evz.ro