Statul laic roman aloca anual, pentru culte, sume ce ar face invidios orice primar de localitate mica, fara utilitati. Zecile de milioane de euro date pentru constructiile de biserici si alte zeci de milioane care se duc pe salariile clericilor au atins anul acesta un varf istoric, depasind o suta de milioane de euro.
Suma poate nu pare exagerata, comparativ cu restul bugetului, dar sare in ochii unora care considera ca Romania s-ar moderniza mai bine cu bani cheltuiti in scoli, spitale sau cercetare, decat investind in acatiste si constructii religioase cu valoare arhitectonica indoielnica.
Politicienii, care decid pana la urma destinatia banilor din buget, au intuit inca din anii ’90 beneficiul intoarcerii cu fata spre biserica, si au ramas asa pana azi, cuprinsi cu precadere in campaniile electorale de pusee religioase.
Pretextul l-a constituit, asa cum povesteste intaiul liber cugetator al tarii, Ion Iliescu: “reactia generala aparuta dupa Revolutie, in sprijinul bisericilor. Am privit-o ca pe un factor pozitiv, de echilibru, biserica trebuie sa fie un factor de echilibru social!”.
Oarecum explicabil, insa, nu regimul Iliescu a fost cel mai darnic cu biserica, ci celelalte conduceri taraniste, liberale si democrate ale tarii au plusat in conturile cultelor bani, terenuri si inlesniri financiare.
1
2
