Traian Basescu a riscat si a inmormantat votul uninominal direct. In cel mai bun caz, urmatorul parlament va fi ales prin sistem mixt, adica varianta pe care si-a asumat guvernul Tariceanu raspunderea, daca nu tot pe liste de partid. Procentul de prezenta la referendum descumpaneste.

Nu numai ca votul uninominal nu a adus la urne alegatori in plus, dar suprapunerea celor doua scrutinuri se dovedeste o grava greseala tactica. Daca insa intentia lui Traian Basescu era doar sa foloseasca votul uninominal in campania pentru partidele pro-prezidentiale, atunci poate fi consemnat un succes: acestea au obtint impreuna un scor care se apropie de 40%.

Prezenta scazuta la referendum are cateva explicatii ce merita sa fie luate in seama de simpatizantii activi ai votului uninominal care se vor grabi sa-i acuze pe absenti de lipsa de simt civic. Separarea sectiilor de votare a contribuit cu siguranta, daca nu la confuzie, atunci la demobilizarea unor alegatori.

Indemnul la boicotarea referendumului transmis chiar in ziua alegerilor de lideri importanti si presupus responsabili ca Popescu-Tariceanu si Ion Iliescu trebuie sa-i fi descurajat pe unii simpatizanti ai uninominalului, alegatori ai PNL si PSD. Dar nici distanta intre sectiile de votare, nici cinismul lui Tariceanu&Iliescu nu au fost determinate pentru prezenta scazuta la referendum.

Desfasurarea simultana a celor doua campanii a bulversat probabil alegatorii, mai ales pe „rurali”, care, harnici, i-au intrecut pe cei urbani. Nu este exclus ca unii dintre acestia sa-si fi imaginat, asa cum reiese si din povestile stranse de EVZ la tara, ca o stampila aplicata pe sigla PD sau a PLD inseamna automat si un vot in favoarea uninominalului. Sloganul PLD „Voteaza uninominal, voteaza Stolojan” a imbogatit mai mult ca sigur acest partid cu un numar suficient de procente pentru a furniza marea surpriza a euroalegerilor.

Raspunsul pentru marile intrebari legate de prezenta la vot ni-l ofera insa electoratul urban, activ, implicat, de dreapta.

Absenta previzibila de la urne a alegatorilor din marile orase, inclusiv din Bucuresti, care au inclinat balanta la alegerile din 2004 si la referendumul din mai 2007, transmite un mesaj important. Acest electorat nu accepta sa-i fie insultata inteligenta. Nu inghite propaganda in loc de informatie, chiar daca aceasta ii este servita de Traian Basescu.

Nu este dispus sa-i fie varati pe gat politicieni controversati sau de proasta calitate, dar purtatori ai stampilei de „control tehnic” din partea vreunui diriginte sau vreunei personalitati. Si mai ales nu mai tolereaza politicianismul gaunos. Daca partidele de dreapta vor pierde acest electorat si se vor multumi cu voturile rurale, conservatoare „pentru cine este la putere”, atunci au pierdut pariul cu schimbarea.

Ma tem insa ca politicienii vor vedea ca de obicei partea plina a paharului acolo unde noi o vedem pe cea goala. Si nu m-ar surprinde ca esecul la referendumul pentru introducerea votului uninominal sa fie transformat in succesul udat cu sampanie al PD si PLD.