Presedintele Klaus Iohannis a promulgat, saptamana trecuta, legea care interzice negarea Holocaustului. Gestul a cules aprecieri pozitive pe plan international. Romania nu e nici pe departe prima tara care interzice negarea Holocaustului, dar tara are, totusi, ceva particular: facuse acelasi pas deja in anul 2002. De ce a trebuit repetat? Raspunsul la aceasta intrebare arata unele dificultati in implementarea acestei legi, considera Washington Post.

Comemorare HolocaustFoto: Reuters

OUG 31 / 2002 prevede interzicerea negarii publice a Holocaustului si pedepsirea acestui gest cu pana la sase ani de inchisoare. Ordonanta, scrie ziarul american, a aparut ca reactie la o miscare de reabilitare a maresalului Ion Antonescu. La inceputul anilor 2000, strazi erau redenumite si ii purtau numele, statui ale acestuia incepeau sa fie construite in onoarea sa. Si Garda de Fier incepuse sa fie reevaluata si celebrata de unele grupari.

In 2003, Guvernul Romaniei a trimis chiar o declaratie agentiei Associated Press in care afirma „cu fermitate ca in interiorul frontierelor Romaniei nu a existat Holocaust in perioada 1940-1945”, aminteste WP. Declaratia a fost retrasa rapid. Raspunsul guvernului PSD, condus de Adrian Nastase, la criticile internationale a fost OUG 31/2002. Insa chiar in acelasi an, organizatii nonguvernamentale atrageau atentia ca Ordonanta „zace deja uitata in sertare”. Un raport al Institutului Elie Wiesel, publicat cativa ani mai tarziu, constata ca literatura de negare a Holocaustului continua sa fie publicata si distribuita gratuit.

Intervievat de WP, directorul Centrului Mandel pentru Studii Avansate ale Holocaustului, Paul Shapiro, afirma ca textul OUG din 2002 era vag si nu putea sa impiedice nici negarea Holocaustului, nici utilizarea publica a simbolurilor fasciste. Alta problema era insasi perceptia din societate asupra Holocaustului: multa lume stia ca acele crime s-au petrecut, dar nu credea ca ele fusesera comise de romani, explica anul trecut Liviu Rotman, istoric la Universitatea Bucuresti, pentru Jewish Telegraphic Agency.

Apoi, politicieni de extrema dreapta au incercat sa schimbe textul OUG 31 / 2002 asa incat sa se refere numai la crimele comise de Germania nazista, noteaza WP. Ceea ce nu inseamna ca politicieni „mainstream”, precum PSD-istul Dan Sova, n-au comis-o si ei. In 2012, Sova spunea intr-un interviu televizat ca niciun evreu n-a avut de suferit de pe urma romanilor. Actualul senator a fost trimis atunci la Washington, la Muzeul Memorial al Holocaustului, in deplasare de studiu.

Washington Post mai noteaza ca legea promulgata saptamana trecuta este o schimbare majora de la OUG din 2002. Si totusi, impunerea unei interdictii poate fi considerata incompatibila cu libertarea de exprimare. WP da exemplul Frantei unde, desi exista legi de multa vreme, masura este in continuare foarte controversata. Cazul Romaniei poate servi drept dovada a faptului ca orice lege trebuie sa reflecte contextul local, conchide ziarul american.

Paul Shapiro este citat de WP spunand, la final, ca Romania se afla pe drumul cel bun. Ingrijoratoare pentru el este, acum, situatia din Ungaria, unde exista legi care interzic negarea Holocaustului, dar partide extremiste precum Jobbik au din ce in ce mai multa sustinere.