Ioana Lupea
Foto: Evenimentul Zilei

Tudor Chiuariu si Paul Pacuraru, ministrii liberali si prezumtiv penali, au sanse sa ramana in functii pana la sfarsitul biologic al guvernarii Tariceanu 2. Cabinetul impreuna cu majoritatea parlamentara vor cauta si probabil vor gasi noi siretlicuri prin care sa blocheze suspendarea lor din functii de catre presedintele Traian Basescu. Taraganarea procedurii are un dublu efect. Cel la vedere, respectiv amanarea anchetarii faptelor de care sunt invinuiti ministrii liberali. Si unul pervers, care a devenit vizibil in campania pentru referendum, dezvrajirea discursului prezidential anticoruptie.

Atacul acestuia impotriva listacilor si a mafiei politico-financiare si-a pierdut forta de seductie pentru ca doar cuvintele nu mai sunt de-ajuns: alegatorii asteapta rezultate. Dragostea si increderea cer fapte concrete, dovezi, si in relatia dintre un politician si alegatori. Ceea ce a implicat milioane de oameni la referendumul din mai i-a lasat pe multi indiferenti in noiembrie, si nu pentru ca ar avea buzunarele doldora de bani din cresterea economica. Returnarile de dosare, amanarile, recursurile la Curtea Constitutionala au indus probabil ideea ca nimeni nu mai poate face nimic impotriva coruptiei la nivel inalt, nici macar Traian Basescu.

Oamenii l-au vazut pe Dinu Patriciu lacrimand incatusat si pe acelasi Dinu Patriciu ajuns, intr-un an, cel mai bogat om din Romania, cu o avere de 3,3 miliarde de dolari. Sunt convinsi, asa cum arata si sondajele de opinie, ca Adrian Nastase este cel mai corupt politician.

Dar Adrian Nastase, liber ca pasarea cerului, mai liber decat multi dintre romanii care-si dramuiesc banii cinstiti de la un salariu la celalalt, isi viziteaza prietenii de pe tot globul si apare la televizor in rol de guru politic. Aud de suspiciunile de coruptie ce planeaza asupra ministrilor Chiuariu si Pacuraru, care raman pe posturi si iau decizii pentru tara ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Iar parlamentul transforma din penita marea coruptie intr-o gainarie pardonabila. Traian Basescu a fost lasat sa vorbeasca in pustiu: afirmatiile lui despre Patriciu, Nastase sau Chiuariu nu au corespondent in realitate.

Radicalismul prezidential in problema coruptiei a dus la aparitia unui puritanism fanatic care suspecteaza orice gest politic de interes privat, dar numai la un public restrans, cel care formeaza nucleul dur al presedintelui. Ceilalti s-ar putea simti deziluzionati de esecul incercarilor de a reforma viata politica prin eradicarea „raului”. Iar dezamagirea creata de mari sperante neimplinite duce chiar la contestarea beneficiilor democratiei si ia forma absenteismului la vot si a pasivitatii civice.

Cei mai multi alegatori presupun ca eforturile prezidentiale sunt animate de bune intentii si ca intampina rezistenta celor vizati, detinatori ai parghiilor executive si din justitie. Dar asta nu le este de folos, nici lor si, mai nou, nici presedintelui. Riscul este ca Traian Basescu sa le para un invins, ca Emil Constantinescu, dar in problema coruptiei, unde a creat asteptari foarte inalte.