Partidocratie postnoiembrista (de Tom Gallengher)

Marţi, 4 decembrie 2007, 4:28 Revista Presei | Opinii/Analize

Imposibil de vorbit despre invingatori atunci cand partidul cel mai bine clasat intr-o cursa electorala obtine sufragiile a 8% din totalul numarului de cetateni cu drept la vot, cel situat pe locul secund 6%, iar cel pozitionat al treilea – in prezent aflat la guvernare – 4%.

Este limpede ca principalul partid de guvernamant a beneficiat mult de pe urma prezentei reduse la vot – aspect oarecum uimitor in conditiile comportamentului sau extrem de arogant din ultima vreme, conduita fiind
netipica partidelor de guvernamant care stiu ca se apropie, usurel, finalul de mandat.

Dar chiar daca europarlamentarele s-ar fi desfasurat inainte de seria declaratiilor lui Chiuariu, Cioroianu si Olteanu, PNL nu ar fi obtinut un rezultat mai bun, ba din contra. Data fiind insa repetata amanare a scrutinului, desfasurat, in cele din urma, intr-o perioada obscura a anului, liberalilor le-au iesit planurile si socoteala. Iar cu concursul mogulilor media s-a reusit si asigurarea unui climat tern, de totala nondezbatere, in cadrul caruia toate considerentele si explicatiile legate de o forma sau alta a votului uninominal au fost inecate intr-o mare de trivialitati.

Asadar, de victorie nu poate fi vorba in cazul PNL – sau, cel mult, de una pirica –, procentajul obtinut aducand a supravietuire care va fi urmata, mai devreme sau mai tarziu, de o infrangere de proportii. Mita pensiilor majorate nu a provocat, bunaoara, scontata avalansa de voturi. Campania PSD, axata pe problematica protectiei sociale, s-a dovedit mai eficienta si mai convingatoare, partidul lui Geoana situ

andu-se la nici cinci procente distanta de primul clasat – dar ramane de vazut daca atuul persuasiunii va fi suficient pentru a-l salva pe Geoana de inamicii sai interni, care-i vor capul. Cat despre PLD – rezultatul sau surpriza, foarte onorabil, denota increderea unui numar considerabil de cetateni in aceasta formatiune si in liderii ei, semnalul nefiind defel de bun augur pentru plutocratii aflati la guvernare.

In plus, ascensiunea PLD mareste sansele elaborarii unei noi platforme politice reformatoare, extinsa dincolo de PD. PNL nu ar trebui sa mizeze pe faptul ca presedintele va prefera la infinit dependenta de un vehicul politic atat de neconvingator precum PD – formatiune care a dus, de aceasta data, o adevarata noncampanie si care, in conditiile unei potentiale absente a locomotivei prezidentiale, va trebui, probabil, sa se felicite
pentru un scor relativ similar celui liberal.


Si declinul partidelor populiste ar trebui sa le dea de gandit liberalilor. Desigur – se prea poate ca o buna parte a electoratului PRM sa fi migrat, acum, in directia PNL, ca tot si-au pus Chiuariu si Olteanu straiele soviniste. In ceea ce priveste fiasco-ul PIN, acesta reflecta esecul celui mai varstnic adolescent al tarii, convins ca un mesaj politic constand din elemente de circ

si parfum antioccidental poate prinde la electoratul tanar. Iar falimentul PC a expus clar limitele manipularii electoratului prin intermediul televiziunii, conservatorii trebuind sa se resemneze cu realitatea care a demonstrat ca romanii nu agreeaza ideea unui Berlusconi autohton.

Va urma, poate, sezonul fuziunilor. PC s-ar putea alatura PNL, o alianta intre taberele Voiculescu si Patriciu consfintind, in fond, demersurile unor moguli determinati ca statul sa le subventi

oneze averile pe vecie. In plus, declinul PRM poate simplifica o decizie a UDMR in vederea ralierii la o astfel de alianta, respectiv la aripa, minoritara, a nababilor. Prevazatoare, oligarhia transpartinica – a carei avere cumulata reprezinta 27% din PIB – se pregateste asiduu sa-si reia in forta lupta pentru aservirea institutiilor politice.


Traian Basescu ar trebui sa reflecteze indelung asupra invatamintelor

despre care sustine ca le trage de pe urma rezultatelor ambelor scrutinuri. Amanarea pana toamna tarziu a europarlamentarelor a avut insa si o consecinta fasta: daca erau organizate in primavara, PD obtinea, cu mare probabilitate, un scor mai bun, iar presedintele ar fi concluzionat linistit ca atat viitorul formatiunii, cat si propriul sau destin politic sunt asigurate.

Acum, Romania urbana si in special Bucurestiul au dat o serie de ghionturi salutare – pe de o parte PD, pe de alta domniei sale. Ramane de vazut daca mesajul electoratului a fost inteles.

Pe actuala scena politica plina de incertitudini, un lucru este cert: Traian Basescu va avea nevoie de o coalitie capabila sa reziste pe parcursul unei lupte care va dura, aparent, inca o buna bucata de vreme. Cat ii priveste pe alegatori – acestia vor reaparea la urne abia atunci cand vor avea sentimentul, fundamentat de probe, ca un partid a actionat cu adevarat spre binele lor. Pana una-alta, pe 25 noiembrie doar 8% dintre ei au avut respectivul sentiment in privinta PD.

Romania Libera