Anul prostiei
La un loc, 2007 a incununat o singura institutie autohtona: prostia de mare abilitate, autosabotajul fluent. Aceasta trasatura care a scris, cu mina sigura, dupa 1989, istoria lipsei noastre de directie si solidaritate a devenit, in 2007, o declaratie de principii non-europene. Primele 12 luni de Uniune Europeana au confirmat refuzul categoric al virfurilor noastre exhibitioniste sau subterane de a colabora cu o tara pe care prefera sa o domine din postura de ocupant intern. Averile acestei clase-gasca, pe care posteritatea o va blestema, tirziu si inutil, au continuat sa creasca, egalate doar de sporirea dementa a parodiei juridice romanesti. Politica a devenit cronica acestui mars incolonat spre maretia minciunii. E vorba aici de video-proeminenta ministrilor-pungasi-in direct. Remes si Orban au facut cadou Romaniei o definitie istorica mult mai exacta decit presupusa ei orbita europeana: Rusia cu televiziuni. E vorba, mai departe, de adincirea obsesiei Basescu, pina la nevroza, si de transformarea ei in plan politico-mediatic unic. E vorba, desigur, de prizonieratul mizer al Justitiei care a schimbat gardianul, dar a ramas in aceeasi celula. Justitia nu va mai fi supravegheata de ordonanta Chiuariu, ci va fi strunita de energica Nicolai, de la inaltimea functiei de ministru al Afacerilor Interne Liberale. E vorba de toate astea, dar, si mai mult, de ruina vietii publice cu amanuntul, pe care aceste figuri si apucaturi o expun si o impun. Viata romanilor continua sa fie un detaliu minor, iar cresterea buna a generatiilor ce vin, o ocupatie care priveste pe altcineva. Ea a fost plasata in sarcina unui viitor care va da oricarui lider sau grup onest dreptul de a lupta cu imposibilul, inainte de a innebuni. Avertismentul a fost deja formulat, foarte vizibil, in 2007 si sarbatorit in toata Europa. Dar adevarul acestui mesaj poate fi inteles numai acasa.
Intr-adevar, singurul lucru care ramine in urma acestui an complet ratat e filmul lui Cristian Mungiu. O capodopera. O poveste, filmata cu discretie geniala, despre dezagregarea umana si disparitia constiintei de sine, in varianta romaneasca. O drama prin care circula, impreuna, zoaiele comunismului si permanenta autodistrugerii. Ca orice opera perfecta, un fel de a vorbi, acum, despre trecut, in termenii viitorului. Catastrofa depistata de Mungiu sta inca la pinda. Daca nu o blocam, 2007, anul prostiei, va deveni cap de epoca.
Cotidianul

Guvernul cu o singură femeie ministru a numit doar patru femei în funcția de prefect
11 lucruri pe care poate nu le știai despre femeile românce
Sir Alex Ferguson, frica de singurătate, mintea care-ți joacă feste și întrebarea firească: "Ce se întâmplă atunci când mori?"
Cum am renunțat la viața de ONG-ist boem care credea că Bucureștiul se salvează prin povești. Interviu cu Edmond Niculușcă, primul om pe care Nicușor Dan l-a angajat când a venit la Primărie
Povestea tinerei din Bacău care ține spectacole de stand-up comedy în Europa în patru limbi diferite și l-a făcut pe Seinfeld să râdă
- intelectuali blazati sau
- agenti sub acoperire
Din prima categorie se gasesc criticii negativist -> ca dara e usor sa critici (si aici cred ca incep si eu sa fac parte din aceasta categorie)
Di a doua: sunt raspandacii care lanseaza zvonuri, terfelesc orice si pe oricine la ordin.
Mai scrieti si de bine ! Nu mai aveti idei sau nu se vinde ?