Oamenii de afaceri cred ca nu oricine poate conduce o companie. Si asta pentru ca sunt persoane preocupate intensiv de ideea de etica. Dar, asa cum spune Corneliu Munteanu, unul dintre profesorii mei din facultate, “etic este sa nu faci nimic”.
Primordial este sa iti mentii costurile sub control. Si daca poti face acest lucru “discutand” cu adversarii, nu e bine sa ignori complet acest lucru. Asa a luat nastere un concept care aduce aminte de coalitiile dintre voievozii de pe vremuri.
de Ovidiu Miron, www.basicmarketing.ro
Ce este un cartel?
Cartelul este o uniune economica in care mai multe intreprinderi din aceeasi ramura de activitate incheie o conventie, stabilind preturile, conditiile de vanzare si de aprovizionare si chiar termenele de plata. Mai concret, se inteleg. Nu se mai dau cap in cap pentru cresterea cotei de piata. Isi impart aceasta piata in procente aproximativ egale. Totul are loc tacit. Nu se semneaza hartii. Legea interzice un astfel de acord. Si asta pentru ca se creeaza astfel un monopol in toata splendoarea sa.
Dar daca acest monopol nu dezavantajeaza clientii? Poate ca nu mai este aceesi diversitate a ofertei. Dar daca serviciile de exemplu nu vor scadea calitativ, ci din contra? Ce se risca? O amenda.
Legea e lege
Dar atunci de ce exista expresia: “sa judecam in spiritul legii si nu dupa litera ei”?
Sa nu fim ipocriti. Ce am face noi intr-o situatie similara? O, da, stiu. Vom respecta legea! Vom fi saraci si cinstiti. Ne vom preocupa in primul rand de binele clientilor nostri, nu?! Sigur ca trebuie sa ne preocupe clientii nostri. Sigur ca trebuie sa respectam legea. Sa nu ma intelegi gresit. Nu militez pentru infractionalitate. Nu spun ca nu poti fi bogat si cinstit. Dar trebuie sa avem mintea deschisa. Sunt “portite” care pot fi speculate! Sunt situatii in care e preferabila o amenda. Oricat de respingator ar suna acest lucru pentru puritani.
Mai direct, ceea ce spun eu este ca daca firma isi permite sa plateasca potentiala amenda, trebuie sa ia in calcul si acest lucru. Asa cum am scris si in articolul de saptamana trecuta, totul este o strategie.
Avem asa ceva in Romania?
Teoreticienii din domeniul economiei au infierat acest tip de intelegere. Juristii le-au urmat exemplul. Legea spune: “nu e voie”! Dar ce face concret legea pentru prevenirea sau depistarea si sanctionarea celor care formeaza un cartel? Ei bine, vei rade, dar sa stii ca e adevarat.
In 2005, Consiliul Concurentei din Romania a lansat asa-numita “politica de clementa”. Ce inseamna asta? Daca una dintre companiile implicate intr-un cartel se decide sa dea in vileag aceasta asa zisa activitate malefica si prezinta dovezi elocvente in acest sens, este iertata de pedeapsa. Altfel spus: “toarna” ca sa te salvezi!
Ce nu stiu insa “vanatorii de carteluri” este ca aici nimeni nu tradeaza. Pentru ca cine face acest lucru este terminat definitiv. Portile acelei industrii vor fi din acel moment complet inchise pentru el. Bariere de “re-intrare” si de mentinere in acea ramura de activitate se vor ridica in calea firmei “ciripitoare”. Si asta la un nivel greu de prevazut.
Bun, dar a fost vreun caz macar suspect de cartel in Romania?
Da. Orange, Vodafone si Romtelecom s-au aflat in vara anului 2006 sub lupa Consiliului Concurentei. Cele trei firme de telefonie mobila si fixa au fost investigate pentru un posibil abuz de ceea ce se cheama “pozitie dominanta”. Consiliul Concurentei a cercetat comportamentul celor trei mari jucatori din industria telefoniei, pentru a stabili daca cele trei companii au incheiat un cartel in scopul de a impune preturi anticoncurentiale.
