O gramada de sindicalisti si politruci nemti s-au suparat pe Nokia, pentru ca face ceea ce fiecare intreprinzator trebuie sa faca: vrea sa produca mai ieftin. Nu ar trebui sa avem complexe în aceasta disputa. M-am plictisit de genul acesta de galagios sigur pe el, dar abia alfabetizat în materie de economie.
Saracul David Ricardo a murit în 1823 si de atunci s-ar fi spus ca lumea a invatat cate ceva din teoria avantajului comparativ elaborata de el. Potrivit lui Ricardo, fiecare tara trebuie sa produca ce poate face mai ieftin si mai bun, nu sa producem toti de toate. Astfel, toata lumea castiga pana la urma. Logica e simpla.
Daca m-as apuca eu sa joc fotbal, probabil as reusi sa termin o repriza, dar as atinge mingea doar daca s-ar lovi ea de mine. Daca s-ar apuca Mutu sa scrie articole de opinie, probabil ca ar reusi sa puna aîteva fraze cap la cap, dar ar fi pacat de limba romana.
De ce sa nu ramanem fiecare la ce face mai bine? Cam asa este si cu tarile. Daca romanii pot produce telefoane mobile mai ieftine, atunci nemtii ar trebui sa renunte la a mai face telefoane si trebuie sa se concentreze pe altceva. In definitiv, Germania este cel mai mare exportator al Europei, deci se presupune ca are ce sa produca.
De pilda, am aflat ca fabrica din Cluj se construieste cu materiale de constructie aduse din Germania. De ce aducem materiale din Germania? Daca aplicam o logica simplista, Romania ar trebui sa produca mai ieftin si materiale de constructie. Ei bine, se pare ca nu este tocmai asa, din moment ce le luam de acolo. Nu ma pricep la industria respectiva, dar incerc sa aplic niste intuitii economice de baza. Probabil ca in aceasta ramura costurile cu forta de munca sunt mai putin importante.
Una este sa ai nevoie de sute de muncitori care sa lipeasca butoane la telefoane si alta e sa faci blocuri de prefabricate, unde un muncitor bine pregatit si un motostivuitor fac munca a 50 de oameni care muncesc cu carca. O fi vorba de tehnologie grea, unde infrastructura publica si costurile de transport sunt mai importante decat forta de munca. Iar la drumuri, nemtii ne bat de departe.
Deci, daca telefoanele ies mai ieftin în România, ele trebuie produse aici. Daca prefabricatele ies mai ieftine în Germania, trebuie produse acolo.
Ideea ca exista o competitie intre muncitorul roman de la Nokia si muncitorul german de la Nokia este doar aparent adevarata. De fapt, competitia reala este între muncitorul german de la Nokia, muncitorul german care produce prefabricate de constructie si muncitorul chinez de la o firma concurenta, sa îi spunem fabrica ”Nakio”.
Daca muncitorul german de la Nokia isi pastreaza locul de munca, atunci muncitorul german care produce prefabricate nu mai are unde sa exporte, deci poate sa isi piarda jobul. Daca Nokia continua sa plateasca foarte mult pe forta de munca, atunci va fi coplesita de coreenii de la Samsung sau de chinezii de la ”Nakio”.
Atunci, muncitorul german Nokia a ramas oricum somer, muncitorul german de la prefabricate a ramas fara piata din Romania, muncitorul roman din Cluj vinde in continuare la butic, iar Uniunea Europeana a exportat niste locuri de munca în Asia, pentru ca nemtii au facut pe prostii si s-au apucat sa reinventeze economia.
Productia cu forta de munca intensiva migreaza acolo unde forta de munca este ieftina. Daca dorea ca Nokia sa ramana acolo, atunci Germania trebuia sa reduca diferenta de costuri (muncitorii romani sunt de zece ori mai ieftini). Asta insemna reducere de taxe, inghetare de salarii, flexibilitate pentru concedieri si angajari, pensii mai mici, ore de munca mai multe, vacante mai scurte.
Poate daca raportul era macar undeva pe la unu la patru, atunci productivitatea sporita a muncitorului german, infrastructura publica mai buna, statul de drept mai eficient din Germania (deja avem scandaluri de coruptie cu terenurile de langa fabrica) ar fi facut Nokia sa ramana acolo. Sindicatele germane nu au vrut reforme pe piata muncii, acum au ramas fara niste membri de sindicat.
Toata lumea a avertizat ca asta o sa se întîmple. Cand chiar s-a intamplat, arunca pisica moarta în curtea Nokia si in curtea muncitorilor romani, care afla acum ca, desi au intrat in UE, o investitie aici este considerata de creierele incinse din Germania tot delocalizare extra-comunitara.
