De cativa ani realizez pentru Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) si un ONG american un studiu despre capacitatea presei din Romania de a rezista presiunilor politice sau economice. Pe scurt, ideea este ca adunam anual un grup de ziaristi, experti media, oameni din publicitate si ONG-uri si ii rugam sa comenteze situatia Romaniei, pe o lista de vreo 40 de indicatori, care variaza de la legislatie la stabilitatea economica a presei.
Scriind acest raport in fiecare an din 2003 incoace am observat o tendinta usoara de stabilizare, un progres anual minor, dar constant. Anul acesta, discutiile din cadrul grupului au fost parca mai deprimante ca niciodata. Notele pe care le-a primit Romania in 2007 au scazut dramatic pana la niveluri similare celor din vremea guvernului Nastase, cand ne plangeam toti ca statea Dorina Mihailescu cu monitorizarile pe capul nostru si suna pe unde apuca pentru a nu mai fi invitati baietii care il enervau pe „domnu’ primu’ ministru“.
Nu m-as fi asteptat in ruptul capului ca la primul raport dupa intrarea in UE sa consemnez un regres atat de puternic. Si nu este studiul CJI singura cercetare care constata inrautatirea situatiei Romaniei. Tocmai a fost dat publicitatii studiul anual al organizatiei Global Integrity (GI). Acesta este un instrument international comparativ despre coruptie, concurent al celebrului Index al Perceptiei, realizat de Transparency International.
Este si mai bun, dupa parerea mea, pentru ca masoara gradul de pregatire al statului de drept pentru a face fata coruptiei. Ma asteptam ca la perceptie sa stam foarte prost (romanii considera ca tara lor e mai corupta decat considera cubanezii sau cei din Republica Moldova, ceea ce spune mai multe despre asteptarile inselate decat despre starea de fapt; imi inchipui ca saracii cubanezi au altele mai importante pe cap decat sa se planga de coruptie).
Dar studiul GI nu analizeaza perceptii, ci starea de fapt, capacitatea angrenajului institutional anticoruptie. Romania regreseaza si aici in primul ei an de apartenenta la UE. Ideea principala a capitolului pe Romania este ca avem legi bune, pe care nu le aplicam. Ceea ce se vede cu ochiul liber la televizor. Vorbim ca bezmeticii despre revenirea lui Adrian Nastase in prim-plan, in conditiile in care acest om a fentat justitia si a evitat obtinerea unui verdict.
Daca am fi avut un verdict de nevinovatie, as fi fost printre cei care si-ar fi cerut scuze pentru ca a scris negativ despre Nastase. Dar avem un personaj care a ajuns simbol umblator al nefunctionarii justitiei in Romania. Absolut toate aspectele blocarii statului de drept se regasesc in cazul Nastase: coalizarea parlamentarilor pentru protejarea unuia dintre ei, crearea de privilegii legale speciale pentru politicieni (protectie sporita in fata legii), folosirea tertipurilor procedurale prin amanari care sfideaza bunul-simt, lasitatea judecatorilor care sunt fericiti ca pot pasa dosarele altora, incurcaturi legislative premeditate, intimidarea publica a martorilor sub privirea unor procurori neputinciosi, spalarea de cadavre la televizor de catre jurnalisti, cu o accentuata tendinta spre idiotenie morala.
Citeste tot textul in Gazeta de Sud
