Dovada ca Romania mai are nevoie de lustratie este chiar decizia Curtii Constitutionale de suprimare a CNSAS. Hotararea constituie proba indubitabila a pagubelor pe care inca le pricinuieste statului de drept mentinerea in functii a cadrelor mostenite din fostul regim. Daca am fi avut o lege a lustratiei, Curtea Constitutionala nu ar fi existat in aceasta componenta. Probabil ca nici hotararea de saptamana trecuta, care a transmis societatii un apasator sentiment de instabilitate, n-ar fi fost pronuntata.
Am auzit comentatori si politicieni sustinand ca publicarea dosarelor ar fi suficienta. Ca o lege care sa stabileasca cine si in ce grad a colaborat cu Securitatea e inutila si chiar anormala din moment ce ne putem da seama si singuri, ca doar avem simt moral. In fine, ca efectele negative ale continuitatii totalitarismului comunist prin cadrele sale de partid sau de Securitate - unul dintre motivele pentru care C
ehia si Germania au facut lustratia la inceputul anilor ’90 - s-au epuizat in prea interesanta noastra tranzitie. Simpla deconspirare nu-i va face insa incompatibili cu functiile lor pe cei mai multi dintre judecatorii Curtii Constitutionale, institutie care a dovedit, in multe ocazii, ca actioneaza ca o frana in aplicarea unor masuri reformiste adecvate modernizarii societatii.
Un exemplu recent este blocarea judecarii dosarului de coruptie al lui Adrian Nastase, pe motiv ca fostul premier nu are acelasi statut juridic cu orice alt cetatean. Altfel, o decizie la fel de constitutionala ca in cazul CNSAS.
Responsabilitatea judecatorilor constitutionali nu este sa treaca automat, asemenea unor robotei fara minte, articolele unei legi prin grila constitutiei si sa inregistreze statistic erorile. CCR era obligata sa pronunte o decizie motivata prin care sa promoveze stabilitatea raporturilor sociale intr-o democratie. Or, ca de obicei, dracul este ascuns in detaliile deciziei care apara, printre randuri, dreptul fostelor cadre ale Securitatii de a participa la viata publica (sanctionand lustratia, nu deconspirarea) si, mai grav, onoarea Securitatii.
Biografia judecatorilor constitutionali nu mai poate fi ignorata. Si-au dat arama pe fata: presedintele Ioan Vida, lector la „Stefan Gheorghiu“, Petre Ninosu, absolvent al Scolii de la Baneasa, Aspasia Cojocaru, colaborator al Securitatii, Acsinte Gaspar, seful sectorului juridic al Consiliului de Stat care pregatea decretele lui Ceausescu, Puskás Valentin- Zoltán, presedintele Uniunii Cooperativelor Mestesugaresti din judetul Covasna, Nicolae Cochinescu, procuror timp de 23 de ani la Procuratura Generala a R.S. Romania. Gradul de vinovatie al unei persoane in totalitarism poate fi stabilit si in functie de participarea la viata publica. (Hannah Arendt, „Eichmann in Ierusalim. Raport despre banalitatea
raului“). Acesti judecatori, care au pus umarul la statul totalitar, sunt inapti moral si profesional pentru intarirea statului democratic. Judecatorii constitutionali trebuie opriti, prin lustratie sau prin modificarea legii Curtii Constitutionale, inainte sa desfiinteze, potrivit unor definitii de dansii inventate, si alte institutii. Agentia Nationala de Integritate care urmeaza sa scaneze averile demnitarilor este condamnata in avans. Ca si CNSAS, ANI este un „inamic obiectiv“.
1
0
