E prea devreme ca sa stim cauzele si mecanismele tehnice ale scandalului de la Société Générale. Stim insa cauza sa fundamentala, care e foarte simpla si cunoscuta si in Romania. Rezumata in cateva cuvinte, cauza este adesea exprimata printr-o intrebare, de obicei pusa cu condescendenta tafnoasa: „Asculta, dar dumneata ce pregatire ai?“.
De cele mai multe ori, intrebarea este adresata tanarului ambitios care propune seniorilor o solutie cam indrazneata sau pur si simplu iesita din tiparele companiei sau organizatiei in cauza. „Pregatirea“ despre care se cer detalii devine etalonul prin care este judecat modul viu si independent de a gandi. Daca „pregatirea“ vine de la o facultate fara nume sau din alt domeniu, atunci ideea e descalificata. Prejudecata invinge.
Obsesia cu „pregatirea“ a rezultat intr-o stratificare pe caste a personalului bancii franceze si, in general, a Frantei corporatiste. La varful piramidei se afla absolventii de Grandes Écoles, universitatile de elita ale Hexagonului. Sub acestia, o plebe de oameni care nu au diplome la fel de bine cotate, lucru care le blocheaza accesul la oportunitati.
Potrivit interogatoriului, Jerôme Kerviel, angajatul SocGen din centrul scandalului, a pus la cale pariurile sale riscante pentru a le dovedi sefilor ca si un absolvent al unei facultati fara renume este in stare sa faca profituri de milioane de euro. Se pare ca nu acumularea de profituri a constituit motivatia tanarului trader. Setea de a fi respectat si de a-i fi recunoscuta competenta, dorinta de a fi acceptat in randul bancherilor de elita, iata factorii care l-au manat pe Jerôme Kerviel intr-o furtuna de pariuri riscante care a nimicit credibilitatea sectorului financiar francez.
Existenta unui asa-zis „sistem de caste“ care influenteaza disproportionat sansele de succes in Franta, fie in politica, afaceri sau cercetare, mi-a fost confirmata aproape fara exceptie de-a lungul anilor. Indiferent de sectorul in care profesau, foarte multi francezi pe care i-am cunoscut mi-au spus ca plecasera in cautarea succesului profesional in Marea Britanie, SUA sau aiurea tocmai pentru a scapa de influenta disproportionata pe care, in Franta, diploma si numele unei scoli ajung sa o aiba asupra oportunitatilor la care cineva poate avea acces.
E drept ca iarna nu-i ca vara si, din multe privinte, Romania nu e Franta. Romania sufera insa de o obsesie asemanatoare cu „pregatirea“. Prea multe anunturi de recrutare impun conditia absolvirii unei anumite facultati, ca si cum o meserie nu se mai poate invata altfel. Pe Wall Street sau in City-ul londonez sunt sute de bancheri care au absolvit filologia, fizica sau stiintele politice. In Romania inca punem prea des semnul egal intre diploma si capacitatea posesorului sau de a face ceva, ca si cum sistemul de invatamant nu ar fi decazut intr-asa un hal incat nicio diploma nu mai ofera garantia stapanirii unei profesii - lucru confirmat de multiple sondaje.
Rapiditatea cu care pot inconjura astazi globul atat informatia, dar si oamenii sau bunurile inseamna ca pozitia lor pe harta nu mai dicteaza prea mult avantajul competitiv al unei economii. Calitatea fortei de munca devine cheia dezvoltarii si a succesului- cu conditia ca dictatura diplomelor sa fie eliminata.
0
0
