Dictatura diplomei (de Andrei Postelnicu)
De cele mai multe ori, intrebarea este adresata tanarului ambitios care propune seniorilor o solutie cam indrazneata sau pur si simplu iesita din tiparele companiei sau organizatiei in cauza. „Pregatirea“ despre care se cer detalii devine etalonul prin care este judecat modul viu si independent de a gandi. Daca „pregatirea“ vine de la o facultate fara nume sau din alt domeniu, atunci ideea e descalificata. Prejudecata invinge.
Obsesia cu „pregatirea“ a rezultat intr-o stratificare pe caste a personalului bancii franceze si, in general, a Frantei corporatiste. La varful piramidei se afla absolventii de Grandes Écoles, universitatile de elita ale Hexagonului. Sub acestia, o plebe de oameni care nu au diplome la fel de bine cotate, lucru care le blocheaza accesul la oportunitati.
Potrivit interogatoriului, Jerôme Kerviel, angajatul SocGen din centrul scandalului, a pus la cale pariurile sale riscante pentru a le dovedi sefilor ca si un absolvent al unei facultati fara renume este in stare sa faca profituri de milioane de euro. Se pare ca nu acumularea de profituri a constituit motivatia tanarului trader. Setea de a fi respectat si de a-i fi recunoscuta competenta, dorinta de a fi acceptat in randul bancherilor de elita, iata factorii care l-au manat pe Jerôme Kerviel intr-o furtuna de pariuri riscante care a nimicit credibilitatea sectorului financiar francez.
Existenta unui asa-zis „sistem de caste“ care influenteaza disproportionat sansele de succes in Franta, fie in politica, afaceri sau cercetare, mi-a fost confirmata aproape fara exceptie de-a lungul anilor. Indiferent de sectorul in care profesau, foarte multi francezi pe care i-am cunoscut mi-au spus ca plecasera in cautarea succesului profesional in Marea Britanie, SUA sau aiurea tocmai pentru a scapa de influenta disproportionata pe care, in Franta, diploma si numele unei scoli ajung sa o aiba asupra oportunitatilor la care cineva poate avea acces.
E drept ca iarna nu-i ca vara si, din multe privinte, Romania nu e Franta. Romania sufera insa de o obsesie asemanatoare cu „pregatirea“. Prea multe anunturi de recrutare impun conditia absolvirii unei anumite facultati, ca si cum o meserie nu se mai poate invata altfel. Pe Wall Street sau in City-ul londonez sunt sute de bancheri care au absolvit filologia, fizica sau stiintele politice. In Romania inca punem prea des semnul egal intre diploma si capacitatea posesorului sau de a face ceva, ca si cum sistemul de invatamant nu ar fi decazut intr-asa un hal incat nicio diploma nu mai ofera garantia stapanirii unei profesii - lucru confirmat de multiple sondaje.
Rapiditatea cu care pot inconjura astazi globul atat informatia, dar si oamenii sau bunurile inseamna ca pozitia lor pe harta nu mai dicteaza prea mult avantajul competitiv al unei economii. Calitatea fortei de munca devine cheia dezvoltarii si a succesului- cu conditia ca dictatura diplomelor sa fie eliminata.
Evenimentul Zilei
- 0 (0 voturi)Despre educatie (Miercuri, 6 februarie 2008, 9:25) Kata [anonim]Daca doriti sa stiti de ce traim prost trebuie sa cititi neaparat ce scria un autor francez acum doua sute de ani. E vorba de Gustave Le Bon, care are cateva carti traduse si publicate la noi. Una din ele se numeste Psihologia Sociala sau cam asa ceva (le-am citit de mult si nu sunt absolut sigur asupra titlului). Acolo veti gasi explicatia mizeriei in care traim. Cautati si cititi. Atentie, nu e pentru cei slabi de inger.raspunde trimite

Experiențe personale: 5 tineri din România povestesc cum au folosit pandemia pentru a se reinventa
Cum să devii imun la reclame pentru a nu-ți arunca banii aiurea. Ghidul minimalistului fericit
România și trenurile internaționale - O istorie de 130 de ani, de la trenurile ce parcurgeau peste 3.000 de km până la rutele mult mai scurte din prezent
Walker, Texas Ranger, se întoarce! / Vești bune pentru fanii Indiana Jones / Noi dovezi despre formarea găurilor negre supermasive