Despre obisnuinta de a minti

Vineri, 8 februarie 2008, 1:58 Revista Presei | Opinii/Analize

O stim ca pe apa. Regimul comunist a fost o minciuna impusa. Dar am uitat ca totul curge. Dupa disparitia marelui alibi comunist, problema noastra a devenit minciuna in stare de libertate, minciuna stufoasa si legalista. Minciuna care nu mai sta la coltul strazii cu catusele pregatite, ci rasfoieste savant Constitutia, invoca exceptii, se reculege in Comisii si se dezlantuie in Rapoarte si Strategii. Minciuna in stare de libertate stie sa disloce adevarul cu o pofta care ne va ruina, curind, pe dinauntru. Pina atunci perseveram, in cea mai deplina ordine ierarhica. Incepind cu primul-ministru.

Caci primul-ministru a avut megatemeritatea de a declara Guvernul inapt de amestec in treburile Justitiei. Tariceanu a descoperit, cu ocazia Raportului Comisiei Europene, ca Justitia e foarte de capul ei in Romania, iar Guvernul ii pazeste, smirna, independenta. Atit de strasnic incit primul-ministru nu si-a permis sa discute singur cu Monica Macovei, in propriul birou. Si a chemat un martor: pe Dinu Patriciu. Nici acum citeva luni, cind pregatea, la aceeasi masa cu T. Chiuariu, ordonante de desfiintare a DNA si de scutire de ancheta a demnitarilor, primul-ministru nu descoperise, inca, statura autonoma a Justitiei.

Minciuna structurala a primului-ministru are putere de stat, dar sufera de staif oficial. N-are culoare si ritm folcloric. Aici ne putem bizui pe Curtea Constitutionala. Curtea conduce tara prin snoave alternative: una pro-Tariceanu, una pro-Basescu, toate spre buna dezordine nationala. In ultima sa varianta, Principiul Norica, al confuziei in stat, asa cum e el promovat de Curte, spune ca presedintele are voie sa refuze un ministru o data. De unde rezulta ca orice a doua propunere de ministru e obligatoriu perfecta? Ei, na! Rezulta pur si simplu. Dar cine vrea rigoare o va gasi la parlamentari. Partidul Conservator, de pilda, a nascocit un proiect care interzice parlamentarilor sa faca parte din Consilii de Administratie si Comisii de Privatizare. Aici, minciuna are o gratie usoara, vecina cu imbecilitatea. Caci PC, primul vinator de incompatibilitati al tarii, are un anume membru, Andon, care e si parlamentar, si presedinte de Comisie juridica, si avocat al propriului sef de partid, un anume Voiculescu. Si nu e incompatibil. Va poate lamuri un anume Iordanescu de la PSD, senatorul care declara cu fruntea sus ca habar n-are de politica, dar se bizuie pe constiinta. A nimerit bine, intre parlamentari care asculta solemn discursul lui Sarkozy si trec la bascalii de autobaza, cum a iesit oaspetele pe usa. Cum ar zice A. Paunescu, pe care televiziunile il redescopera in setea lor de capitalism: „Totusi, iubirea, dar si mistocarirea!“.

Obisnuinta de a minti a devenit dependenta, regim de viata si regn. Asta a dus, demult, la impuritate. Acum dicteaza o scadere existentiala, un rahitism drapat in coruptie fara sfirsit. Cum altfel e de inteles contractia grava a Romaniei, in chiar primul an de integrare europeana? La asta fac aluzie si coada cei 8.000 de medici stagiari asezati in blocstart pe directia Spania-Italia-Oriunde.

O stim ca pe apa.

Cotidianul