Deciziile Curtii Constitutionale au devenit un spectacol fundamental si derizoriu. Cum s-a ajuns aici? In primul rind, prin ceata legislativa, o stare de surplus normativ mai rea decit vidul legislativ. Avem, adica, simultan, prea multe legi, prea multe interpretari in vigoare si prea putina claritate legala. Iar asta e situatia tipica pentru regimurile statice, de speculatie si anarhie procedurala.
Curtea Constitutionala a fost solicitata in mod repetat sa arbitreze intre institutiile statului si in procesele cu demnitari pe rol, dupa ce avocatii acestora au ridciat faimoasa exceptie de neconstitutionalitate. In acest ritm, situatiile exceptionale in care o Curte Constitutionala intervine spre a clarifica, s-au banalizat. Curtea a intrat in regim de pronuntare cvasi-permanenta si functioneaza ca factor de guveranre. Acest gen de zgomot juridic dovedeste insa ca fundalul e incorect constituit. Cu ale cuvinte, Razboiul Constitutional confirma insuficienta si ambiguitatea actualei Constitutii. Legea de baza nu e limpede si, in orie caz, lasa loc, mult prea usor, interpretarilor. Instabilitatea astfel creata joaca in miinile celor cu acces preferential la justitie si bani de avocati. Treptat, Justitia a devenit baia in care poate fi stinsa orice cauza sau lansata la apa orice porcarie, altfel de nerostit. Consecintele n-au intirziat. Curtea a inteles sa profite de aceasta situatie lacunara si s-a lansat intr-un joc pe jumatate prostesc, pe jumatate pervers. Mult-asteptata decizie in cazul Norica Nicolai nu face decit sa confirme.
Curtea a dat dreptate presedintelui si, prin urmare, Norica Nicolai nu va fi ministru al Justitiei. Dar adevaratul efect al acestei decizii e cu totul altul. Curtea a decis, din nou, fara sa clarifice si, mai mult, a evitat, de fapt, sa se pronunte in limitele si in interiorul sistemului legal. Curtea a introdus in sistem o noutate derutanta, stabilind ca presedintele poate refuza confirmarea unui ministru, dar o poate face numai si numai o data. Ideea e complet noua si arata ca actualul cadru legal e considerat insuficient de chiar Curtea Constitutionala care simte nevoia sa nascoceasca prevederi noi. Asta cu pretul unei interventii care pune in evidenta nivelul penibil al Curtii. O data, pentru ca rolul Curtii e sa faca dreptate, nu sa stabileasca reguli noi, pe parcurs. In al doilea rind, Curtea a improvizat, pur si simplu.
Cum a ajuns Curtea la ideea ca presedintele are voie sa refuze o data si numai o data? Evident, prin paralelism cu drepturile presedintelui in relatia cu Parlamentul, asa cum observa, crapind de subtilitate, Sergiu Andon, la Realitatea TV. Intr-adevar, presedintele are dreptul sa refuze promulgarea unei legi o data si numai o data. Dar paralelismul e hilar si putea fi pus la treaba doar de niste ageamii. Stiam ca Judecatorii Curtii sint floarea drojdiei Statului de Drept Comunist. Stiam ca nici unul nu e specialist in drept constitutional. Acum, aflam ca sint si nulitati cu seralul la baza.
Paralelismul pe care il sugereaza decizia Curtii e o aberatie. Cind presedintele retrimite o lege in Parlament, acesta e obligat sa revina, fie cu acealsi proiect, fie cu un proiect modificat. Dar, categoric, e vorba despre acelasi text legal care sufera sau nu ajustari. Dupa logica Onoratei Curti plus Maestrul Andon, ar trebui ca in cazul unui ministru respins de presedinte, primul-ministru sa propuna fie acelasi ministru, fie acelasi ministru, cu modificari genetice. De pilda, Norica Nicolai, fara trecut sau cu un creier in plus. Inovatia inepta a Curtii nu face decit sa mareasca zgomotul juridic, punind bazele unor complicatii si manevre potentiale aberante. Astfel, primul-ministru va putea folosi trucul candidatului-paravan: un candidat inacceptabil e impins, la sacrificu, in prima instanta, apoi, dupa ce presedintele il respinge, apare adevaratul candidat, omul pe care presedintele nu il mai poate refuza. Asta daca nu cumva un presedinte pervers joaca la cacialma si accepta prima numire. Dupa decizia de astazi a Curtii e legal. Multumim, Onorata Curte de poker constiutional!
Dar decizia in cazul Nicolai a venit la doar citeva zile dupa decizia istorica si scandaloasa prin care Curtea a desfiintat Legea dosarelor si a sterilizat CNSAS. Iar aceasta, dupa deciziile in cazul Cioroianu si asupra referndumului pentru suspendarea presedintelui. E greu de vazut unde sint coerenta si spiritul unitar ale acestor decizii. Judecatile Curtii nu urmeaza un anume spirit legal comun. Iar efectul inconsecventei sistematice e complet opus efectului asteptat de la prima instanta legala a tarii. In loc sa clarifice si sa intareasca, deciziile Curtii oscileaza oportunist intre valori contrare, sporesc incertitudinea, incoerenta, exceptiile, derogarile si regimurile speciale. Cu alte cuvinte, Curtea nu urmeaza principiile naturale ale gindirii de drept, ci nevoile si mentalitatea locala - tiparul vietii politice. Gindirea Curtii nu e juridica, iar Curtea e parte a vietii si a conflictului politic. Pusa in situatia de a arbitra aproape permanent, Curtea a esuat. Ea a sfirsit prin a guverna, inlocuind alternativ institutiile statului si substituindu-se unei Constitutii pe care a anulat-o, prin decizii contradictorii. Curtea practica un joc ridicol si periculos, adaugind, dupa cum crede de cuviinta, ba la gramajul Executivului, ba la gramajul Presedintiei, sub pretextul ca e in cautarea echilibrului. Operatia e, de fapt, apogeul anarhiei legale intr-un stat care nu poate fixa norme pentru ca e, el insusi, incompatibil cu geometria juridica minima.
