In 1987, redactorul-sef mi-a spus sec: “Nu mai tine! Semnezi!”. Am incercat eschiva. A fost cum au vrut ei. Asa a aparut, in “Viata Studenteasca”, singurul articol doldora de ceausisme, sub semnatura mea.
Am copiat un pogon de citate din “Scinteia”, convins ca o sa apara, ca de obicei, nesemnate. Au aparut sub numele meu. Curind, am fugit din tara. De curind, mi-am recuperat o parte din dosarul de Securitate. Ofiterul care se ocupa de redactie a primit mustrare scrisa si a fost “prelucrat in fata colectivului”. Ceva tot am reusit.
Citiva angajati ai Antenelor lui Voiculescu cred ca povestea e mai complicata. Asa e. 1987 e un an mult mai interesant pentru miscarile Securitatii si ondulatia conturilor lui Felix decit pentru pataniile unui trepadus de la “Viata Studenteasca”. Nu ma apar. Dimpotriva, ii denunt, din nou, pe oamenii vechiului regim si pe fetii lor prosperi.
Discutam despre doua fidelitati. Despre formula prin care Iliescu l-a continuat si inmultit pe Iliescu, dupa 1989. Si despre formula in care, tot dupa ’89, copiii comunismului, printre care ma numar, si-au renegat tatal impus. Una dintre aceste formule e catastrofala pentru Romania. Priviti prin ochelarii antiradiatie: Romania e troaca solemna, cu loji pentru hoti. Atit de cavernos e cancerul mosit de Iliescu incit trecutul trebuie reasumat. Toti am fost condamnati la sansa de a fi comunisti. Mai bine acceptam. Nu ne-am fi dus tara in craterul ctitorit de Iliescu si ornat de Antenele lui Voiculescu.
Inapoi, la prezent. Vin alegerile. Citeva zeci de voci le stau in git. De undeva apare un petic de hirtie. Sebastian a fost turnator. Ungureanu, lingau. Liiceanu a plagiat. Tismaneanu e iudeo-mason. Patapievici delapideaza. Ziua are sase ore si cinci minute. Curtea Constitutionala confirma. Paunescu si Vadim sint puri. Lotul Basescu trece la impuri. Si-a pierdut dreptul de a judeca. Si ce scrie el? In total, citeva propozitii fixe: Romania a fost trasa pe sfoara de un puci si reamenajata ca parc de distractii oligarhic. Iliescu e o calamitate. PSD, un pericol neschimbat. Justitia, un atelier de tiparit invitatii la furt. Basescu e o sansa. Romania trebuie sa se occidentalizeze si sa fie cu ochii in patru la Rusia. Asta e tot. Are Antena alte pareri? Daca da, sa le declame. Deranjez? Sint obligat. Nu pot sa-mi vad tara vinduta si vinturata a doua oara.
Si mai inapoi, in viitor. In iarna lui 1985, mama prajea oua pe fierul de calcat. In casa erau 10 grade si gazele taceau. Nu ma pot lasa convins ca aceasta amintire trebuie rezolvata prin Gazprom. Cangrena nu se vindeca prin infuzii cu puroi proaspat.
Apropo de Omleta ’85, Antena intreaba de ce n-am devenit disident atunci. N-am stofa de martir. Asta nu explica de ce n-au ocupat ei locul de disident pe care eu l-am lasat liber. Si daca n-au putut atunci, de ce nu fac acum, in fiecare seara, emisiuni cu Doina Cornea si Vasile Paraschiv in loc de Cristoiu si Stan? Tema de baza nu e de ce n-am fost eu disident atunci, ci de ce nu pot fi acum, in conditii de “libertate totala”. De ce nu are voie grupul dereglatilor basescieni sa spuna ce are de spus, fara sa fie filtrat si calomniat? Cine se opune? Crescent, conturile, anii-lumina de puscarie restanta?
Fiti fara grija. N-am terminat. Abia incep. Mizeria ma energizeaza. Proiectul: o omleta nationala din suflete stricate si creiere scelerate. Pane! PC! Si CNSAS!
0
0
