Inainte de a se dezlantui la vedere, disperarea are obiceiul de a sugera viitoarelor sale victime iluzia cooperarii salvatoare. Asa se nasc proiectele funerare care inlesnesc si indulcesc sinuciderea in comun. Succes deplin negocierilor PNL-PSD!
Sa celebram, mai intii, scenografia. Vila Lac 1. O reusita fara egal! Nu se poate imagina decor mai adecvat pre-suicidal decit ambianta vilelor-lac numerotate. Inca un semn de necrofilie electorala: cultul fantomelor practicat pe un scenariu care cauta aparent guvernarea viitoare a unei tari vii, dar trece prin spectrul lui Iliescu si prin editia vulcanizata a lui Nastase. Succes deplin negocierilor cu trecutul nepenalizat si cu prezentul penal.
Iliescu si Nastase, iar, in fata alegatorilor? Cineva pleaca de la ipoteza unui electorat definitv rural si redus mental.
C.P. Tariceanu, inraitul militant anticomunist care tine in gazda un Institut de resort, a coborit la adincimea maxima si va cadea de acolo pe traseul care leaga, dupa o zicere curat rurala, lacul de put. Asadar, vesti bune. De unde optimismul?
In primul rind, nu e vorba despre optimism, ci de realism in forma sa cea mai crincena. PSD si PNL pot promite, la sigur, patronaj si profit retelelor lor judetene, dar nu au nimic de oferit alegatorilor. Bilantul e sec si strident. PNL trage dupa el o singura isprava publica: taxa auto. Si va incasa decontarea, cinstit, intre ochii mariti la vederea procentelor electorale din iunie. PSD, care n-are nici macar meritul-motor de a tracta in remorca o pungasie calificata, se va infatisa electoratului sub forma unei nevroze statice, foarte indatorata disputelor de cartier. Un partid condus, simultan, de trei lideri care produc doi candiati pentru un Bucuresti cu o singura primarie poate conta pe ilaritate, nu pe densitate electorala.
Evident, binomul de pe buza lacului a investit tot ce aveam in bombardamentul cu pensii, dar face, astfel, una dintre erorile tipice pentru mituitorul din fonduri publice: uita ca n-a adus banii de acasa si aseapta degeaba recunostinta unor oameni care stiu ca au dreptul sa primeasca de zece ori mai mult, fara sa se considere alintati. In Romania, pensiile se incaseaza, nu se comenteaza.
Miza va fi colosala. In iunie se va hotari cine va controla administratia comunitara, dar pina si acest verdict e secundar in raport cu adevaratul inteles al acestor locale foarte nationale. In iunie se va hotari, pur si simplu, daca statul roman poate supravietui macar la un nivel minim de utilitate publica sau va aluneca intre posesiunile oligarhiei.
PNL si PSD asteapta la primire, dar s-au pregatit execrabil. Nici PD-L nu debordeaza de idei, insa apropierea de Traian Basescu (omul capabil sa transforme orice alegeri intr-un referendum) e suficienta electoral. Si insuficienta pentru un partid apt sa puna capat inertiei politice romanesti. Diferenta esentiala a fost deja marcata de alegatori care spera insistent intr-o ruptura. E si acum, dupa patru ani de persecutie a legalitatii, starea fundamentala a electoratului. Ea va decide. Nu e loc de ezitari. Se tem genetic de alegeri. Pot fi si trebuie batuti adinc. Succes deplin negocierilor PNL-PSD! Si invers.
