Alo, tovarasi, desteptarea! Da, da, cu dumneavoastra vorbesc, cei care cititi aceste rinduri, baieti subtiri, cu scoli inalte, doamne trecute prin MBA si masterate, viitori absolventi de Harvard sau fosti invitati ai saloanelor regale. Nu zic ca n-ati avea un cuvint de spus, da’ se aude slab si e intrerupt de vuietul prin care se instaureaza vremurile noi. Si-aveti un mare dezavantaj, bai, acestia: sinteti putini, cu oase slabe!
Vreti o oglinda mare pusa deasupra Romaniei? Iat-o, priviti atent in ea si-o sa vedeti zimbetul fals-rusinat al lui Marean Vanghelie aratindu-si stinga si dindu-i o smetie ideologico-doctrinara chiar mentorului Iliescu. Caci Marean de azi nu mai e cel de ieri care lasa, umil, la poarta vilei din Pangratti, sacosele incarcate cu de-ale gurii pentru nea Nelu si doamna Nina. Lui Marean i-a crescut stinga de la atita servit cu dreapta si, intre timp, i s-a pregatit o tara gata sa-l accepte.
Toti baietii finuti si ingroziti de faptul ca ar putea avea in fruntea Capitalei si, de ce nu, in fruntea guvernului ori chiar a tarii un Marean strivit sub greutatea clipei istorice in care ar trebui sa semneze acordul predicatului cu subiectul ar face bine sa deschida ochii mari si sa priveasca in oglinda pusa peste Romania.
Tara in care cea mai vizionata productie tv a momentului se numeste „Inima de tiganca“. Un milion de romani se distreaza in fiecare seara cu serialul preferat, in care a vorbi si a te purta cit mai aproape de usa cortului au devenit motive de mindrie si de performanta actoriceasca inclusiv pentru niste artisti despre care mai credeam cindva ca au reusit sa se ridice deasupra vremurilor.
Serialul e misto si are si-o clona, mai putin reusita, e adevarat, la Antena 1. In ordine descrescatoare, lumea romaneasca a zilelor noastre se uita cu nesat la meciurile de fotbal la care se injura zdravan in tribune, la celebrele stiri de la ora cinci, la Elodia si la fantoma ei sau a altcuiva ori la saltimbanci care transforma orice subiect politic intr-o manea de seara acompaniata strident de acorduri de laptop. Cele mai mari cresteri de tiraje in presa scrisa le au tabloidele. Exemplarele insumate ale deja celebrelor „Libertatea“, „Cancan“ si „Click!“, la care se adauga cele vindute de tabloide ceva mai mici si mai putin vioaie, se apropie de milionul de cópii.
Toate doamnele speriate de aratarea numita Marean Vanghelie sa faca bine sa ia lectii de toleranta de la fetele care deschid in fiecare saptamina, cu o placere nebuna, revistele de birfa si paparazzi, in paginile carora, pe poze mari, se lafaie vedetele noii Romanii, numitii Boschet, Costelus, Elena, Poponet si multi, multi altii.
Delicatilor domni care inca mai cred ca politica romaneasca e rezervata indivizilor cu carte le recomand o analiza aprofundata a infratirii PNTCD cu PNG din care a rezultat incestuoasa desemnare a unui candidat comun la alegerile pentru primaria Bucurestilor. Deci se poate!
Alo, tovarasi, treziti-va! Da, da, cu dumneavoastra vorbesc, cei care cititi aceste rinduri pe laptop, apoi va urcati in masina si injurati mizeria din jur. Romania adevarata nu arata ca pe Magheru si nici ca in Piata Sfatului. Tara in care traim astazi e croita in asa fel incit Marean Vanghelie si toti cei care-l vor urma o pot purta oriunde vor dori ei. Le vine ca turnata, se simt bine in ea si nu mai e mult pina in ziua in care o vor cumpara si-o vor duce acasa sa vada impreuna, pe canapea, ultimul episod din serialul preferat. Cel in care eroul Marean invinge tocilarii apatici si resemnati care strimbau din nas cind auzeau de Romania.
0
0
