Recrutarea noii elite politice se face pe criterii de telenovela, in care nu conteaza pregatirea, talentul sau carisma, ci doar intrigile, spectacolul de mahala, imbracamintea de lux si relatiile incalcite cu cei care fac jocurile in fiecare partid. In ultimii patru ani, tinerii politicieni care au fost selectati sa faca politica viitorului sunt fie frivoli si mahalagii, fie isi copiaza mentorii, devenind pastise mai mult sau mai putin reusite ale acestora. La PSD, cele doua modele se completeaza reciproc: Victor Ponta, vesnic automultumit, preia discursul si comportamentul fostului premier Nastase, care l-a si propulsat in Parlament, in vreme ce tanarul senator serban Nicolae sustine principiile parintelui sau spiritual, Ion Iliescu, adaugand ca plusvaloare aroganta si insolenta vechilor tovarasi din perioada comunismului consolidat. Alaturi de acestia evolueaza gratios Daciana Sarbu – rasfatata pe copertile revistelor lucioase si ale tabloidelor mai mult datorita frumusetii sale puse in valoare la vreme de tatal ei, fost ministru al Agriculturii in Cabinetul Nastase, decat de contributia ei ca europarlamentar –, dar si Marian Vanghelie. Descurcaret si tupeist, descoperit de Ion Iliescu din intamplare, Vanghelie si-a castigat initial locul care i se potrivea cel mai bine din punctul de vedere al PSD, cel de primar al sectorului care include periferia saraca a Capitalei. Pe acest teren, pe care se intrec camatari de toate nivelurile cu afaceristi care au nevoie de protectie imediata, Vanghelie a reusit nu doar sa supravietuiasca, ci si sa parvina si sa-si rotunjeasca averea, pacalindu-i in acelasi timp pe cei saraci cu revelioane ieftine si lucrari administrative de vitrina. Cum nu are simtul masurii, iar partidul sau nu are simtul ridicolului, Marian Vanghelie face parte din posibilii candidati ai PSD pentru Primaria Bucurestiului.
In curtea liberalilor lucrurile sunt la fel de dramatice, fiindca tinerii politicieni descoperiti de premierul Tariceanu par sa fie mai degraba niste emuli abuzivi care vor cu tot dinadinsul o cariera de succes. Tudor Chiuariu, care a reusit contrareforma justitiei, este tinut in continuare in functia de consilier al prim-ministrului ca semn al elogiului ignorantei, in vreme ce Cristian Adomnitei, care abia a aflat cate state sunt in UE, pune mai departe pe butuci invatamantul romanesc.
Printre democratii presedintelui innoirea a devenit subiect de familie, care erodeaza direct imaginea lui Traian Basescu, oferind in acelasi timp adversarilor sai placerea agresiva a pradatorilor. Mutarea Elenei Basescu de pe podiumul de moda pe cel politic sugereaza in acelasi timp ca la varful PD-L sunt destui lingusitori, profitori si intretinuti care cred ca i-au facut presedintelui o favoare, dar si ca in bazinul de tineret al democratilor oferta este foarte limitata. In acest peisaj, Monica Iacob Ridzi pare o exceptie care infirma regula mediocritatii, dupa ce Elena Udrea a urcat in primul esalon al PD-L fara alta insusire vizibila in afara frumusetii sale de invidiat. Intr-un alt registru se afla Liviu Negoita, format de foarte tanar la scoala lui Traian Basescu si care ar putea fi singura salvare a partidului in cursa pentru Primaria Capitalei, desi nu are anvergura maestrului sau.
Partidele autohtone nu si-au pregatit deci o noua garnitura de lideri pentru alegerile din acest an si nici nu au proiecte convingatoare care eventual sa suplineasca aceasta absenta. Reformele interne si restructurarea au fost amanate atat de social-democrati, pentru care ar fi fost o urgenta dupa scandalurile de coruptie in care au fost implicati fruntasii PSD, cat si de PNL, prea ocupat cu echilibristica guvernarii, sau de PD-L, care mizeaza doar pe puterea de seductie a presedintelui Basescu.
Integral in Romania libera.
