NATO in Iliescu

Luni, 31 martie 2008, 1:47 Revista Presei | Opinii/Analize

Unde ne sint psihanalistii? Dupa mai mult de o suta de ani de comedie, traiectoria care face subconstient legatura dintre Chirita si NATO e palpabila, ca o destainuire in masa. Elanul de pavoazare a trecut de pavoazare si se bate isteric sa aseze, pentru 72 de ore, iluzia pe soclul realitatii. Potemkin a sosit la Bucuresti, inaintea lui Putin. Insa aceasta sfortare provinciala spre grandoare e un vis marunt cu capul pe buricul pamintului.  La trezire, saptamina viitoare, cind imparatii si sub-imparatii vor fi plecat, vom relua cursiv firul rasucit si murdar al vietii comune. 

Lucrurile cu adevarat insemnate trebuie cautate altundeva: in fuga vinovata de subiect si in boicotul intern al principiilor afisate la ocazii si ospetii. 

Adevarat, citeva voci se chinuiesc sa faca limpede ce mai are de discutat NATO, la Bucuresti, in afara de cazul Bricheta (care trebuia pus, conform datinii, in bratele Curtii Constitutionale). Inutil. Bruiajul media si-a spalat pe creier pina la os publicul. 

Adevarul e ca adevarul despre Summitul NATO e grav. 

Alianta scrisneste sub indecizie si apatie canceroasa. Germania a creat un pol de resemnare pacifista, atent pilotat de Rusia. In Afganistan, unde ar trebui sa se exercite coerent, NATO a luat forma unui rebus juridico-militar. Soldati germani scutiti de lupta pe motiv de rahitism idealist muta mape si piese de schimb, aparati de detasamente croate si macedonene. 

In Irak, unde Germania si suratele au invocat aceeasi migrena distinsa sau au sters-o pregatind campaniile electorale de acasa, lupta, in schimb, albanezi. La Bucuresti, candidaturile Croatiei, Albaniei si Macedoniei depind tocmai de consimtamintul membrilor pasivi, dar cu drept de vot ai Aliantei. Si de forma intereselor Rusiei in Balcanii de Vest. Scenariul e inca negociabil. Candidaturile au o sansa. In schimb, Georgia si Ucraina par scoase din cursa. Germania s-a anti si antepronuntat saptamina trecuta. 

Un refuz, la Bucuresti, ar marca esecul summitului si ar anunta inceputul unei epoci de nesiguranta interna, intr-o Alianta care a acordat drept de veto Rusiei. Credibilitatea istorica a Aliantei ar fi subminata. Procesul de degenerare ar intra intr-o faza aproape incurabila. 

Un memoriu pregatit de fosti ofiteri superiori NATO avertiza, acum citeva luni, asupra decalibrarii si demoralizarii Aliantei. Memoriul se va afla probabil pe masa, la Bucuresti, o data cu un enorm semn de intrebare asupra declinului existential occidental. Pacat ca, la Bucuresti, e prea mult zgomot. 

In sfirsit, summitul e flancat de o armatura ironica in care sintem din plin implicati. Summitul are onoarea de a fi contemporan cu Iliescu. NATO va dezbate chestiuni cruciale in tara in care un veteran al summiturilor cu demascari explica prostimii care e diferenta dintre stinga si dreapta. Iar un Satanist de Calarasi sustine ca, fara PSD, Romania „s-ar fi dus dracului de ripa“. 

Adversarii candidaturilor ucraineana si georgiana spun ca nu pot invita in Alianta state cu regimuri neclare. Romania lui Iliescu, indispensabilul anilor 1945-2008, e un contraargument consultabil. La fata locului.

Integral in Cotidianul.