Va reusi Romania sa devina o colonie defensiva si o prelungire civila a Occidentului? Sau se va topi in anonimatul subdezvoltarii de model rus, in acea linie pustie care se desena vast, la Neptun, in spatele presedintilor Bush si Basescu?
Cine a ales locul conferintei de presa comune a acestor doi oameni de stat neintelesi si huliti de inteligente pripite sau diabolice a pictat perfect punctul critic. Bush si Basescu, impreuna de acea parte a istoriei care continua, sub bombardamente ideologice si ispite mercantile, traditia libertatii. Romania a cistigat enorm din aceasta intilnire la malul marii, asa cum s-ar putea sa observe, peste 50 sau 100 de ani, cu o fotografie ingalbenita in mina, nepotii nostri mai siguri pe ei.
Despresurarea noastra din lunga conditionare cu miros velico-slav si arome orientale nu e o utopie. Ea va continua sa depinda insa intr-o masura hotaritoare de noi, de capacitatea de regenerare interna prin educatie si de repudierea unui sistem juridic ostil emanciparii cetatenesti.
Summitul NATO a fost doar forta de interventie rapida pe care providenta istorica a pus-o, iar, la dispozitia Romaniei.
Ne-am mai intilnit cu aceasta situatie, pe toata durata fasta a anilor 1859-1918. Atunci am reusit sa ne clarificam independenta si forma de stat. Acum va trebui sa facem ceva la fel de dificil, dar mai ambiguu. Sa alegem o formula de existenta: fie democratia, fie imitatia ei fidela si sterila.
Nimic din ce s-a intimplat la Bucuresti intre 2 si 4 aprilile nu trebuie sa puna capat aspiratiilor romanesti. Intilnirea Bush-Basescu a fost tonicul, dar situatia generala din sud-estul Europei e echivalentul unei consolidari mai adinci. Admiterea Albaniei si Croatiei in NATO fortifica zona si aduce saminta ratiunii intr-un spatiu framintat de erezii, spaime si violenta. Macedonia, santajata de tembelismul indirjit al unei Grecii care isi invoca istoria doar spre a o parodia, va fi, mai curind sau mai tirziu, recuperata.
Scutul antiracheta va fi asezat in centrul si, poate, in estul Europei. Prima sa opera de detectie radar va inregistra capacitatea Rusiei de a trai in vecinatatea unor state nesubordonate. Pina aici, Summitul NATO a restituit estului o densitate strategica si o demnitate politica indelung interzise. Restul e dilematic si potential periculos. Intr-un fel, Summitul NATO a fost gresit inteles: marea problema nu e extinderea spre Rasarit sau diviziunea muncii militare in Afganistan, ci surparea din Apus.
Un nucleu occidental incercanat de oboseala istorica a uitat, treptat, lectia de baza a civilizatiei politice occidentale. Germania si asociatii de orbita si-au pierdut convingerile directe si au invatat sa decida prin acomodare. Mesajele introduse de Rusia in aceasta camera de ecou au reusit sa retina Ucraina si Georgia intr-un prizonierat nedeclarat. Cine se indoieste de puterea acestei slabiciuni care se ia drept realism trebuie sa citeasca editorialele rusinoase publicate in mari ziare occidentale. „The Times“ a batut ieri un record care a trimis Kremlinul in orgasm, de la tar la portar.
Raminem atit in posesia unei sanse istorice, cit si a negatiei care ii poate veni de hac.
Aduceti-va aminte: flancat de Clinton, presedintele Constantinescu a avut maretia la indemina, dar a sfirsit prin a-si marunti posteritatea in compania perdanta pe care o cultiva astazi. Bush si Basescu au alta fibra. Sint obisnuiti cu asediile.
