Am martori: cind am aflat, vineri, despre demisia dlui Adrian Cioroianu, am pariat imediat pe numirea dlui Lazar Comanescu. PNL nu putea produce, din rezerva sa subtire, un candidat pentru functia de ministru de Externe care, pe de-o parte, sa presteze eficient ca sef al diplomatiei si, pe de alta parte, sa nu stirneasca fulgere in dealul Cotrocenilor. Pur si simplu, PNL nu are un asemenea om. In plus, alegerile nu sint departe, iar Ministerul de Externe nu mai e atit de dezirabil acum.
Orice politician liberal care ar fi preluat MAE ar fi intrat in confruntare cu dl Basescu si, e limpede, nimeni nu vrea sa intre in campanie cu vinatai pe fata. In plus, Ministerul de Externe nu este, asa cum s-ar crede, aducator de voturi. Aduce, poate, ceva simpatie, dar nu ajuta deloc in lupta electorala.
Esecurile electorale ale dlor Melescanu, Roman si Geoana imediat dupa ce au detinut portofoliul ar trebui sa fie suficiente argumente care sa spulbere cliseul dupa care MAE e benefic in lupta electorala. Metabolismul electoral al romanului nu e deloc sensibil la portofoliul Externelor. Solutia unui diplomat, asadar, se impunea, iar dintre diplomati nu multi ar fi fost in stare sa adune consensul celor doua palate.
Intre diplomati, dl Comanescu face figura aparte. Ceea ce uimeste la domnia sa este unanimitatea de care se bucura in clasa politica. Il place si Traian Basescu, il place si Calin Popescu Tariceanu, il place si Ion Iliescu, il place si Emil Constantinescu, il place si Adrian Nastase. De la PNTCD la PSD, nici un partid politic nu are ceva de zis impotriva dlui Comanescu. Toti il cunosc, nimeni nu-l contesta. La fel, in presa.
Daca dl Cioroianu facea unanimitate cind venea vorba despre demisie, dl Comanescu face unanimitate cind e vorba despre sustinerea numirii. Presa de astazi este elocventa pentru imaginea publica a dlui Comanescu. Toate articolele sint pozitive. In subsoluri, insa, citiva forumisti anonimi amintesc despre presupusa sa colaborare cu Securitatea. Asta este o legenda veche.
Cind vine vorba despre dl Comanescu in orice cerc, se va gasi cel putin unul care va spune ca „inainte de 1989...“. Aici vocea scade, ochii se micsoreaza misterios si buzele se tuguie dind mesajul acela...
In orice caz, dl Comanescu pleaca la drum cu doua avantaje extrem de importante. Primul: cunoaste dihania. Ministerul de Externe nu e usor de condus pentru ca e greu de cunoscut. Intr-o institutie in care personalul pleaca si vine de la o zi la alta (si cind vine, abia asteapta sa plece) este foarte greu sa stii cu cine lucrezi, ca ministru.
Este foarte dificil pentru cineva care nu are nici o zi lucrata in centrala din Modrogan sau nici o zi lucrata intr-o misiune din serviciul exterior sa stie butoanele, pirghiile si, mai ales, oamenii. MAE este o colectie de umbre, iluzii si legende, ca un fel de padure fermecata in care nimic din ceea ce pare a fi nu este, desi, la un moment dat, chiar ar fi putut sa fie, iar ceea ce este a mai fost, fara sa se stie exact acest lucru.
Dl Comanescu ii stie pe toti si, mai ales, stie bine metehnele institutionale ale locului. In al doilea rind, are avantajul unei vaste experiente. Va putea gresi strategic, in deciziile de politica externa, ceea ce se poate intimpla oricui. Dar nu va gresi stupid. Dl Comanescu stie cum sa reactioneze daca, de pilda, secretarul de Stat american surprinde cu o declaratie la un „photo-op“ sau daca un roman moare in greva foamei intr-o inchisoare poloneza.
Cum ministeriatul unui tehnician este, in general, scutit de surprize, ma astept la o gestionare cuminte si ferma a ministerului si a afacerilor noastre externe.
Integral in Cotidianul.
0
0
