FLORIAN BICHIR: „Evanghelia trebuie predicata si prin fapte. Fata de cei care stau in orfelinate, in spitale, in penitenciare, in case de batrani".
In poezia „La Pasti“, George Cosbuc spunea: „Biserica, pe deal mai sus, / E plina astazi de lumina, / Ca-ntreaga lume este plina / De-acelasi gand, din cer adus / In fapta noastra ni e soarta / Si viata este tot, nu moartea (...) Sunt Pastile! Nu plange mama!“.
In aceste zile de sarbatoare, orice suferinta, orcat de mare ar fi, este patrunsa de puterea si lumina lui Hristos Care da sens vietii noastre. E o sarbatoare a luminii, iar slujba Invierii incepe cu invitatia „veniti de luati lumina!“. Lumina sufleteasca ne radiaza-n inimi. Poate de aceea este bine sa ne amintim de cei bolnavi, de cei saraci, de cei batrani, de cei nevoiasi, de cei intristati si necajiti, de cei indoliati sau indurerati, dupa cum anunta si Patriarhul Daniel in prima sa pastorala ca Intaistatator al Bisericii Ortodoxe Romane.
Evanghelia trebuie predicata si prin fapte. Prin Ortopraxie, cum este denumita ea teologic si care inseamna astazi intr-un limbaj concret, acela al iubirii fata de semenii nostri. Fata de cei care stau in orfelinate, in spitale, in penitenciare, case de batrani. Ce poate fi mai minunat decat sa le aduci o raza de speranta, o bucurie, o lumina in viata lor de Paste? Singurul criteriu al Judecatii de Apoi, dupa cum ne spune Sfantul Apostol Matei: „Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit. Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui“.
Credinta fara fapte este stearpa, nu are consistenta. Ramane declarativa si gaunoasa. Pastele sau Invierea Domnului Hristos este o sarbatoare a bucuriei, a luminii pentru toti credinciosii. Nu doar pentru noi cei care, de bine de rau, avem cu ce sa ne ducem traiul de pe-o zi pe alta, avem un culcus al nostru, un acoperis deasupra capului si ne putem bucura de dragostea familiei. Raman insa multi - Doamne, prea multi - oameni pentru care Hristos ramane un strain. Pentru ca nimeni nu le calca pragul sa-L vesteasca. Oameni batrani, bolnavi, orfani si vaduve, care par a avea soarta pecetluita in aceasta lume din ce in ce mai haina. Nu facem un efort prea mare daca vom deschide usa acestor oameni, ii vom ajuta dupa puteri si ii vom incuraja: „Hristos a Inviat! Si pentru mine si pentru tine, pentru noi toti“. Atunci ne vom simti intr-adevar luminati sufleteste, bucurosi pentru fapta cea buna facuta. Pentru ca totul e trecator, doar binele e o prezenta vesnica in inimile noastre. Iar numai Invierea da sens Crucii, da sens jertfei, da sens vietii noastre intregi.
