Obsedati de un prezent continuu, consumatori aproape fericiti imbulziti in supermarketurile devenite locuri de pelerinaj ale unui nou cult, halucinati de o politica autohtona pe cat de provinciala pe atat de parazitara, ne-am putea lua totusi ragazul, macar intre Paste si 1 Mai, pentru a reflecta asupra problemelor sociale.
Poate ca, intr-o tara in care propaganda comunista a distrus si ultimele resurse de generozitate sociala prin imbecilitatea sa, acest exercitiu pare absurd, dar foametea bate la usa si nu ne putem face ca nu stim. Da, cititorule, foametea, acest flagel ce parea o reminiscenta a indepartatului ev mediu intunecat, e un subiect de actualitate.
Si daca acum un an, intr-o tacere cvasigenerala, „uitam“ ca doar cu un secol in urma Vechiul Regat cunoscuse o astfel de rascoala, astazi constatam ca revoltele foamei nu sunt doar razlete si jenante fapte din istorie. Cu sensibilitatea tabacita de comunism si de tranzitie, cu gandirea pervertita de modele economice la moda acum cativa ani, ne-am dezobisnuit sa reactionam la problemele lumii.
Tibetul si foametea, niste fleacuri, mon cher!
Nu doar noi, ci intreaga lume, dominata de modelul economic neoliberal, a fost surprinsa de ultimele revolte ale foamei. Conform teoriei, asa ceva nu ar fi trebuit sa se intample. Piata ar fi trebuit sa regleze schimbul astfel incat toata lumea sa profite. Dar nu asa au stat lucrurile si, saptamana trecuta, se consemnau deja violente produse de foamete in 37 de tari. Iar fenomenul pare abia la inceput. Revoltele se intind de la un continent la altul.
Si, chiar daca Africa e cea mai afectata, nici Asia sau America Latina nu scapa fenomenului. In Egipt sau in Maroc, dar si in Indonezia sau in Thailanda, in Burkina Faso sau in Mauritania, dar si in Mexic sau in Filipine, in Senegal sau in Madagascar, dar si in Haiti sau in Pakistan, foamea scoate saracii in strada.
In Thailanda si in Pakistan, depozitele de alimente sunt pazite de armata impotriva atacurilor, iar in Haiti, dupa revoltele de acum doua saptamani, care au provocat cinci morti si peste 200 de raniti, guvernul condus de Jacques Edouard Alexis a cazut in urma unui vot de neincredere in Parlament.
Care e explicatia acestei situatii? Ne-o spun statisticile ONU: pretul mediu al alimentelor a crescut cu 40% in asa-zisele tari ale Lumii a Treia si astfel zeci de milioane de oameni au plonjat in cea mai crunta mizerie, devenindu-le imposibil sa se mai poata hrani.
Secolul al XXI-lea debuteaza dramatic, caci mancarea costa din ce in ce mai mult. Un raport al Bancii Mondiale publicat in urma cu doua saptamani arata ca, la nivel mondial, pretul graului crescuse in februarie cu 181% in comparatie cu situatia de acum trei ani, iar preturile alimentelor de baza in acelasi timp crescusera cu 83%.
In acelasi timp, FAO (organizatia ONU pentru alimentatie si agricultura) considera ca spirala preturilor produselor alimentare va avea „un impact devastator asupra securitatii multor popoare si a drepturilor omului“.
Intr-o conferinta de presa de la mijlocul lunii aprilie, Jacques Diouf, directorul general al FAO, estima ca in 2009 preturile la produsele cerealiere vor creste in medie cu 56%, dupa ce anul trecut crescusera deja cu 37%. Urmarea: caderea tot mai multor categorii de populatie urbana in zona saraciei extreme.
Iar tulburarile urbane provocate de spectrul foametei sunt un semnal de alarma. Pentru moment, problemele par mai mult rezultatul unui accident. Efectul cresterii pretului graului, dublat de cresterea pretului orezului, dupa recoltele insuficiente din ultimii ani, a creat un dezechilibru intre cerere si oferta. Dar cate revolutii nu au inceput din motive asemanatoare?
