Baronul este un politician versat care si-a folosit functiile publice vreme de mai multi ani pentru a-si spori averea si influenta, dar si pentru a proteja si imbogati clientela partidului, obligata mai apoi sa intoarca serviciile facute. Baronizarea Romaniei a fost, in ultimii aproape 20 de ani, principala frana in calea modernizarii, fiindca acesti profitori ai tranzitiei autohtone au facut tot ce au putut pentru a impiedica aderarea la structurile euro-atlantice si pentru a reforma institutiile-cheie ale statului. Adrian Nastase pare modelul baronilor autohtoni.
Clasificat de mentorul sau, Ion Iliescu, la categoria "capitalistilor de cumetrie", alaturi de ceilalti parveniti social-democrati pentru care banii sunt mai puternici decat ideologia, Nastase inca spera ca alegerile generale ii vor rezolva problemele juridice. Ajuns pe treapta cea mai de sus a puterii, cu o avere invidiata de multi afaceristi din Top 300, fostul premier reuseste inca sa se impuna in partid, desi imaginea sa publica dupa afacerile "Matusa Tamara" si "Zambaccian" atarna inca de picioarele PSD, ca o piatra de moara.
Fara complexe si increzator in steaua sa norocoasa, Adrian Nastase revine in arena cu raportul "Putere fara guvernare. O mie doua sute de zile de haos in Romania", prin care vrea sa demonstreze ca "guvernarea de dreapta este una pentru cei bogati, impotriva majoritatii cetatenilor".
Cele 273 de pagini ale documentului asumat de PSD fac insa nota discordanta cu tabloul public al fostului premier, cu imaginile din bazarul luxos al casei sale sau cu vilele, masinile si conturile celorlalti baroni socialisti. Din lista neagra data de Coalitia pentru o Guvernare Curata cu principalii candidati pentru posturile de presedinti ai consiliilor judetene, aproape 40 la suta sunt baroni PSD, peste 25 la suta sunt liberali si in jur de 15 la suta provin din PD-L. Baronizarea este un fenomen raspandit in toate partidele, in proportii chiar mai mari decat a descoperit cercetarea girata de Alina Mungiu, cercetare care preseaza formatiunile sa se deparaziteze, sa se reformeze si sa-si caute oameni curati.
Electoratul are in acelasi timp la indemana un scurt indreptar despre alegerile locale, pe care il poate folosi pentru schimbarea politicienilor care s-au facut stapani in zonele pe care trebuiau sa le administreze in folosul comunitatii, fiindca este pentru prima data cand sefii consiliilor judetene vor fi alesi prin vot uninominal. Cu alte cuvinte, politica de tejghea dusa de slujbasii hrapareti ai partidelor ar putea fi inlocuita daca alegatorii isi dau seama ca de gestul lor depinde modernizarea propriilor localitati.
Cum spunea filozoful american Allan Bloom, "intotdeauna important e regimul politic, care are nevoie de cetateni in acord cu principiul sau fundamental. Aristocratiile vor gentlemani, oligarhiile – oameni care respecta banii si urmaresc obtinerea lor, iar democratiile – iubitori ai egalitatii" (Allan Bloom, "Criza spiritului american", Humanitas, 2006). Daca electoratul autohton ii va prefera insa pe baroni inseamna ca isi doreste o conducere oligarhica. La randul lor, partidele ii valideaza, iar daca nu-i au, ii importa de la centru sau de la alte formatiuni, cum face PD-L. Intre modernizare si baronizare, partidele au simulat mereu prima varianta, optand perseverent pentru a doua.
