„Poporul nu valideaza mafioti. (...) Nu putem spune ca electoratul este solidar cu un corupt.“ In traducere libera, daca poporul te voteaza, esti curat. Aceasta este declaratia uimitoare a presedintelui Traian Basescu pentru Realitatea TV, sanctionata corect si necesar si de Corina Dragotescu, in „Cotidianul“ de ieri. Seful statului a adus ca argument pentru surprinzatoarea-i concluzie prezumtia de nevinovatie de care electoratul ar tine seama, spre deosebire de el insusi, presa si ceilalti politicieni. Numai ca alegatorii exprima la vot nu cunostinte despre functionarea sistemului juridic, nici judecati morale si cu atat mai putin sentinte judecatoresti, ci opinii personale.
Principiul prezumtiei de nevinovatie, obligatoriu intr-un stat de drept, nu este cel care a confirmat ca primari si presedinti de consilii judetene candidati suspectati, cercetati sau judecati pentru coruptie. Gheorghe Falca, finul presedintelui, Radu Mazare sau Marian Oprisan au fost votati in primul rand pentru ca ocupau deja functiile, avand la indemana parghiile sa-si mobilizeze si sa-si conditioneze alegatorii. Ar fi fost probabil alesi, chiar si condamnati penal. Fostul premier francez Alain Juppé, pedepsit cu 18 luni inchisoare intr-o afacere de angajari fictive, a fost instalat cu un procent de 56,62%, primar al Bordeaux-ului. Votul majoritar nu-l spala de pacate.
Un ales nu este dintr-o data inocent sub raport moral si juridic, ci doar validat ca potrivit pentru ocuparea unei demnitati publice, dupa criterii profund subiective. Preferinta pentru un candidat in defavoarea altuia, arata studii recente de psihologie sociala, este determinata si de trasaturile fizionomice comune cu alegatorii dintr-un grup. Desi alegerile au fost concepute ca un instrument de selectie, in anumite conditii, produc contraselectie, iar cei vrednici sa fie alesi sunt invinsi de cei nevrednici. Exemple sunt destule in istorie. Ion Iliescu nu a ajuns presedinte pentru ca merita functia mai mult decat Ion Ratiu, Emil Constantinescu sau Theodor Stolojan, iar votul primit de trei ori nu-l absolva de raspunderea pentru mineriade.
Sub dominatia legii numerelor, Traian Basescu confunda cantitatea cu calitatea, fetisizeaza alegerile transformandu-le in instante morale si in tribunale. O face din motive personale. El este alesul uninominal si autorul marelui proiect „reforma morala a clasei politice prin alegeri“. Or, cel putin la acest scrutin, asa cum remarca si Corina Dragotescu, proiectul a esuat. Lingusind alegatorii, Traian Basescu acopera rezistenta la reforma a partidelelor, inclusiv a PDL, care au propus candidati necorespunzatori din punct de vedere al criteriilor morale, traseisti de duzina sau posesori de dosare penale. Poporul a validat mafioti si in lipsa unor alternative viabile. Dar cum poporul nu trebuie atins nici cu o floare si PDL exonerat, Traian Basescu a asezat semnul egalitatii intre vot si dreptate.
Daca sefului statului nu-i mai sunt utile valorile pentru care a fost ales in 2004, noua ne sunt. Teoreticienii democratiei avertizeaza ca o democratie care se supune inevitabilului unor selectii proaste risca sa piarda sustinerea propriilor sai cetateni.
Integral in EvZ.
