Casa de piatra pe cota unica

Marţi, 10 iunie 2008, 2:46 Revista Presei | Opinii/Analize

Carevasazica, este oficial: PSD si PNL vor forma impreuna viitorul guvern, iar ceea ce ii uneste, dupa indelungi cautari, este celebra cota unica de impozitare. Ii leaga pe ei mai multe, nu-i vorba: incepand cu manevrele parlamentare pentru a bloca anchetele judiciare in cazurile de mare coruptie, pana la incercarile manu forte de a incaleca societatea civila; incepand de la casa RAAPPS in care dl. Geoana este tolerat ilegal de patru ani, vreme in care tot promite s-o elibereze (atunci cand va gasi altceva convenabil, lucru care se vede ca nu s-a intamplat inca, dar mai cauta), pana la electoratul din ce in ce mai sarac si rural al PNL (cu cateva exceptii, partidul a cam abandonat primariile de mari municipii). Dar astea sunt lucruri care se discuta in spatele usilor inchise. Pentru uz public, era nevoie de un inelus oficial de logodna, iar cavalerul de onoare Hrebenciuc l-a gasit: politica fiscala de tip liberal. Ce onoare neasteptata deci pe aceia care, precum subsemnatul, au sustinut inca de prin 2003 introducerea cotei unice, la vremea cand asta parea o utopie, iar aripa dura a social-democratilor trecea cu tractorul peste bietul ministru de finante Tanasescu, care indraznise si el sa deschida vorba. Vor urma niste viraje spectaculoase prin presa, unde armata de comentatori cripto-PSD va incepe de maine sa laude ce a injurat pana ieri, cu aplomb si forta de convingere la fel de mari.

Cativa lideri sindicali care exista mai mult in spatiul virtual decat in cel real, recitand pe la televiziuni nonsensuri memorate din brosurile primite de la colegii din Vest in timpul seminarelor de asistenta tehnica pentru „partenerii sociali“, vor descoperi brusc adevarul elementar ca abandonarea cotei unice inseamna marirea impozitului pe salarii, iar asta nu e ceva cu care sa te prezinti ranjind in fata poporului. Dl. Severin va fi trimis la Bruxelles sa-i duca cu vorba pe tovarasii de internationala socialista ai PSD, care, impreuna cu militantii sociali occidentali, fac presiuni permanente asupra tarilor din Est sa-si creasca fiscalitatea si sa-si franeze cresterea economica, ca prea sunt competitive si le fura toata industria. Ceea ce, la drept vorbind, ar fi lucrul cel mai folositor pe care l-ar putea face dl. Severin pe moment.

Ma intreb cum se va plia la noua realitate politica dl. Ion Iliescu, inamicul neimpacat al cotei unice. O va vira si el la dreapta? Nu ca ar fi prima oara cand fostul presedinte isi calca machiavelic pe principii. Dar s-ar putea ca situatia, paradoxal, chiar sa-i convina. Dupa ce-si duce din nou partidul la putere, isi poate permite sa se retraga intr-o opozitie pur retorica si fara consecinte fata de „anumite excese“ ale guvernului pe care il patroneaza din umbra, ca pe vremea lui Nastase. De aia nu mai poate dl. prim-ministru-in-asteptare Geoana, ce sa zic: a suferit el abuzuri verbale si mai mari.

Sau, cine stie, Iliescu va descoperi deodata ca in conditiile actuale din Romania cota unica serveste foarte bine agenda de stanga, lucru absolut real. E la mintea cocosului ca nu doar marile averi la noi, dar chiar cele medii si moderate se obtin din alte surse decat salariul pe cartea de munca, surse absolut legale: firme, investitii, imobiliare etc. La o leafa oficiala de 5.000 de euro pe luna, cum exista oricum doar cateva sute in Romania, iti trebuie doua decenii ca sa strangi un milion, economisind la sange (un milion de euro, cam cat face apartamentul din Primaverii luat de Iliescu de la stat in 1996). Or, uitati-va in jur ce de lume are active depasind acest plafon, adunate in doar cativa ani. Cu alte cuvinte, o lacusta capitalista nesatula, de felul celor pe care le combate cu vermorelul fiscal dl. Iliescu, are nevoie de o viata de munca pentru a obtine ce a castigat d-lui, un socialist moralist, printr-o semnatura. Zau daca nu-ti vine sa lasi totul balta la un moment dat si sa te faci om de stanga.

Cruciada permanenta a PSD pentru impunerea la sange a „salariilor mari“ loveste ca atare o masa de lefegii, in general profesionisti si tineri, cu salarii, e drept, bune, dar fara alte surse de venit: muncesc prea mult ca sa aiba timp de alte invarteli si nici n-au avut noroc sa mosteneasca de la bunica terenuri prin Balotesti. E absurd sa faci o fixatie ideologica pe acesti oameni cu salarii peste medie, dar venituri totale sub media populatiei urbane active. A ne intoarce la situatia din 2004, cand munca lor era impozitata spre 40% in vreme ce dividendele, rentele, chiriile etc. erau mentinute discret la 5% sau mai putin, iar tranzactiile imobiliare la 0%, mi se pare o mare ipocrizie din partea unora care se declara preocupati de echitate sociala.

Dar ne-am scapat la vorbe mari, gen echitate sociala; e momentul sa ne oprim, ca rade lumea de noi, in frunte aripa matrimoniala a social-democratilor. Casatoria lor cu liberalii fiind aranjata, mai ramane doar sa asteptam petrecerea de burlaci cu striptease bugetar in campania electorala din toamna.

EvZ.