Mircea Cartarescu: "PSD se intoarce cu forta dinozaurilor de altadata, intre care Iliescu, care nu se va lasa de rautati cate zile ii va mai da Natura pe lume".
Cu totii simtim ca suntem pe un drum gresit in politica romaneasca: acest lucru ni se confirma pe zi ce trece, cu fiecare eveniment. E mai greu sa intelegem cauzele pentru care nu ne putem redresa, orice-am face. V-am plictisit destul, in mai toate articolele mele, repetand ca principala cauza este lipsa noastra de simt moral si cetatenesc. De-acum inainte, ca sa nu mai fiu vazut, cum zicea cineva despre toata intelectualitatea noastra, ca o „bocitoare“, ca o Cassandra ce-si tot bate gura in gol, voi considera ca acesta e un adevar bazal, care nu mai trebuie amintit. Suntem, pur si simplu, asa cum ne-a lasat Dumnezeu pe pamant, si cu asta, basta. M-am saturat si eu, drept sa spun, sa tot fiu personaj in faimosul banc cu pesimistul care spune: „E rau, domnule!“, la care optimistul replica: „Si-o sa fie si mai rau!“.
Da, e rau si o sa fie si mai rau, dar se pare ca asta vrea electoratul roman. Si iarasi, cu asta, basta. La optsprezece ani de la Revolutie, electoratul roman voteaza iarasi majoritar cu PSD. Tara s-a inrosit din nou, dupa ce o vreme fusese de un portocaliu stralucitor, nou-nout. O explicatie poate fi ca oamenilor nu le-a placut cearta interna din zona portocalie, razboiul sinucigas dintre presedinte si premier. Adevarul e ca electoratul portocaliu s-a divizat in ultimii doi ani in oamenii presedintelui si oamenii primului-ministru, dupa cum au interpretat acest razboi. Primii au considerat ca vina e a lui Tariceanu, care si-a subordonat politica unor grupuri de interese economice si financiare. Au vazut in premier omul de paie al sefului din umbra al PNL, magnatul Dinu Patriciu. Acesta din urma n-a facut niciodata un secret din faptul ca idealul sau politic este o alianta PNL-PSD, care, de fapt, a si functionat, neoficial, in ultima perioada.
Prin urmare, grupul portocaliu anti-Tariceanu il acuza pe acesta ca s-a aliat cu stanga subminata de coruptie, dosare penale si antecedente mineresti pentru ca, impreuna, sa puna de-un imperiu al coruptiei si faradelegii. Simpatizantii lui Tariceanu, pe de alta parte, s-au concentrat cu o intensitate de punct arzator al lupei asupra persoanei lui Basescu, acuzandu-l de toate metehnele posibile si imposibile, intre care pe primul loc sunt tendintele dictatoriale ale acestuia. Colateral, au mai fost impartite cateva dosuri de palma liderilor PDL, partid format din fostul PD al carui presedinte fusese Basescu, plus o parte din PNL, care s-a contopit cu primul. Diferenta dintre cele doua seturi de argumente este ca primul e demonstrat zilnic cu puterea evidentei: coruptia si stangismul s-au intins sub Tariceanu ca uleiul pe apa. Pe cand tendintele dictatoriale ale lui Basescu raman deocamdata simple procese de intentie.
Oamenilor le-a repugnat scandalul permanent din tabara celor ce castigasera alegerile. In schimb, faptul ca PSD nu s-a rupt, in ciuda unei stari de contradictie interna acuta, pare sa-i fi fascinat la alegerile locale. De fapt, se poate spune ca PSD revine, cu aceste alegeri, in primul plan al politicii noastre, dupa o perioada de incercari reformiste esuate.
Se-ntoarce cu forta dinozaurilor de altadata, intre care Iliescu, care nu se va lasa de rautati cate zile ii va mai da Natura pe lume, si Nastase, care va popi in curand pre multi.
Alegerile locale recente spun aproape totul despre situatia noastra politica actuala. Ea este cat se poate de rea, vorba optimistului. Presedintele Basescu e pe cale sa piarda razboiul cu sistemul ticalosit. Cu fiecare cap pe care l-a taiat hidrei, au crescut doua in loc. Basescu n-a avut cu cine sa-si faca politica, intr-o tara in care nimeni nu respecta legea si unde politicienii sunt simple accesorii ale afaceristilor. I-au lipsit mijloacele sa impuna statul de drept acolo unde el ar fi devenit un obstacol major in calea afacerilor veroase. CNSAS si condamnarea comunismului i-au facut dusmani de moarte. Uitati-va la televizor cine spumega mai tare impotriva lui: puteti fi siguri ca aia au fost securistii cei mai mari. Va urma, desigur, in toamna, noua incercare de demitere a presedintelui despre care l-a luat gura-nainte pe Vacaroiu. Va fi, prin urmare, o lovitura de stat anuntata.
E aproape indiferent daca, de data asta, va reusi sau nu. Oricum, Basescu va pierde alegerile, caci enormul numar de dusmani l-a coplesit si, pe de alta parte, partidul sau n-a reusit sa devina popular, chiar daca va deveni asa cu numele. Am ajuns si aici, la vorbele celui care spunea: singura speranta a celor invinsi e sa nu mai aiba nicio speranta.
Vom invata din nou sa convietuim cu monstrii, sa induram ranjete, sa numaram oua, sa ne uitam la antene, sa luam rudotel. Ne vom gandi la vreo metoda sa-i importam si pe Hugo Chavez, si pe, Doamne iarta-ma, Kim Il Jong, daca mai traieste, ca galeria sa devina completa.
1
0
