Destin de sluga
Cazul ascensiunii politice a Elenei Udrea are deja dimensiunile unui caz-scoala. Ca om politic, personajul nu exista si nici nu are consistenta unei siluete in devenire. Elena Udrea e interesanta ca prezenta scenica, are un limbaj articulat si o replica pe masura, stie sa dea mahalaua jos din pod, poate mima, credibil, preocuparea fata de semeni, fie ca e vorba de vreo actiune de caritate, fie ca e in discutie subiectul majorarii pensiilor, dar... cam atat.
Cu alte cuvinte, are capacitatea, deloc de neglijat, de a se adapta contextului si de a face fata unor provocari limitate, insa, la fel ca multe alte personaje din bestiarul politic autohton, n-are nici o legatura cu profilul omului politic, nici macar in devenire. Explicatia e simpla: si in Elena Udrea, si in multi altii exista doar o nesfarsita dorinta de putere, fara ca ea sa fie dublata de capacitatea de a transforma aceasta dorinta in fapt sau in fapte.
Elena Udrea, Titus Corlatean, Roberta Anastase, Lavinia Sandru, Ecaterina Andronescu, Emil Boc si multi altii reprezinta un tip de individ politic in stare sa impacheteze vorbe, sa intocmeasca rapoarte si analize, sa lipeasca afise la nevoie, dar incapabil sa se impuna ca sef politic. Ei au, in cel mai bun caz, menirea de a deveni portavocea unor interese politice sau executantii unor ordine de la centru.
Li se poate cere sa puna ordine in hartii, sa adune oameni la mitinguri, sa organizeze intalniri cu electoratul, sa tina contabilitatea sau, in cazul domnului Corlatean, spre exemplu, sa mimeze pozitii inalte in ierarhia de partid. Si atat. Unii dintre ei, precum Cristian Diaconescu, primesc statutul de fideli ai partidului si sunt recompensati cu functii prin ministere atunci cand nu sunt trimisi sa spele imaginea organizatiei politice prin campanii dinainte ticluite.
Multi dintre ei apar des la televizor. Nu conteaza. Si Elena Udrea, si Lavinia Sandru, si Titus Corlatean fac parte dintre cei care, in drum spre studioul de stiri sau de talk show, stau cu urechea lipita in telefon, asteptand indicatiile pretioase ale adevaratilor lideri. Relatia lor de subordonare politica a devenit, de foarte mult timp, o relatie de capitulare intelectuala in fata indicatiilor de partid. In asteptarea unei functii ministeriale sau a unei pozitii de lider de filiala, fie si interimar, fie si la Constanta, ei dau nastere unor compromisuri stanjenitoare in raport cu propria persoana, dar mai ales cu propria lor judecata, atata cat va mai fi ramas.
Pe o astfel de generatie politica, incapabila sa articuleze, singura, combinatii potrivite de consoane si vocale din limbajul puterii, se sprijina astazi actul decizional din Romania. Acestia sunt oamenii care voteaza legi, care promit in campanii, care apar la televizor sau care decid soarta dosarelor lui Miron Mitrea si ale lui Adrian Nastase.
Fara ei nu se poate, desi nu sunt nimic mai mult decat simpli executanti ai unor ordine pornind din stratosfera intereselor politice si financiare. La urma urmelor, Elena Udrea n-are nici o vina pentru ascensiunea fulminanta in ierarhia de partid. E, pur si simplu, o chestiune de destin.
Cotidianul.

Oamenii invizibili: Bolnavii cronici nu se pot programa la vaccinare din cauză că statul român nu a știut niciodată câți sunt / "Dacă ar exista registre de pacienți, ar dispărea toate serviciile și decontările fictive"
Navalnîi prezintă imagini cu "palatul lui Vladimir Putin": 18.000 de metri pătrați, într-un complex de 7.000 de hectare, dotat cu teren de hochei, tunele spre Marea Neagră și podgorii VIDEO
Ultimele ore la Casa Albă: Trump l-a grațiat pe fostul său consilier Steve Bannon, acuzat de fraudă- UPDATE
Ursula von der Leyen: După patru ani lungi, Europa are un prieten la Casa Albă
Un crematoriu din Germania lucrează 24 de ore din 24, șapte zile din șapte / Mesajul directorului pentru coronasceptici: Veniți să ne ajutați să mutăm sicriele VIDEO
Imaginea de moment a luptei pentru putere în PNL: Liberalii caută un succesor pentru Orban, dar nu vor un blitzkrieg / Un nume, totuși, este vehiculat