Unul dintre argumentele taberei “Nu” de la recentul referendum irlandez a fost ca Irlanda va pierde dreptul de a numi un comisar european. Intr-adevar, Tratatul de la Lisabona spune ca, din 2014, vom reduce numarul comisarilor de la 27 la 15. Cum Irlanda este o tara mica, probabil ca va fi unul dintre statele care vor trebui sa renunte la a avea comisar.
Dar problema este urmatoarea: fara Lisabona, ramane in vigoare tratatul de la Nisa. Si ce spune Nisa referitor la numarul de comisari? Ca atunci cand numarul de state membre va ajunge la 27, numarul de comisari va fi redus. Atat si nimic mai mult. Tratatul de la Nisa a fost adoptat in 2001, inainte de extinderea spre Est. Asa ca liderii UE de la acea vreme au prevazut doar reducerea comisiei, fara a preciza data si numarul exact. Aceste detalii au fost stabilite la Lisabona: 15 comisari din 2014. Daca Lisabona cade, ramanem cu Nisa: reducerea numarului de comisari cand UE ajunge la 27 de membri. Iar UE a atins aceasta cifra in 2007 prin primirea Romaniei si Bulgariei. Deci, cu Nisa in vigoare, actuala comisie e ultima in care fiecare tara are cate un membru, iar numarul comisarilor trebuie redus chiar in viitoarea comisie, adica in 2009. E aproape comic: irlandezilor le-a fost frica sa nu piarda un comisar in 2014, asa ca prin votul lor risca sa piarda comisarul chiar din 2009.
Acum, apar mai multe dileme. S-a discutat despre posibilitatea unui act aditional la Lisabona, care sa asigure Irlanda ca nu isi va pierde comisarul. Dar o asemenea garantie este problematica. Teoretic, toate tarile UE sunt egale. Practic, unele sunt mai egale decat celelalte. Astfel, e clar ca Germania sau Franta isi vor pastra comisarii. Dar nu e clar de ce ar trebui sa-l pastreze si minuscula Irlanda. Adica de ce sa fie Irlanda mai egala decat Slovacia, Cehia sau Slovenia? Pentru ca a fost incapatanata si a respins tratatul? Deci, cine face taraboi este rasplatit? Proasta lectie pentru viitor. Romania ar trebui sa mediteze atent la situatie. Poate ca ne place titulatura de “comisar european roman”, dar trebuie sa fim sinceri si sa recunoastem ca “omul nostru” din comisie este un fel de sef peste translatori. Nu ar fi mai convenabil sa avem un comisar-adjunct la o directie mare si importanta? Eu as da un comisar la multilingvism (1% din bugetul UE) pe un comisar-adjunct la agricultura (40% din buget).
