Unul dintre cele mai bune bancuri de dupa Revolutie l-am auzit de la Floriana Jucan. Tensiune in cabinetul Adrian Nastase. Vorbeste premierul: „Tara e in ruina, guvernarea noastra a esuat, nu mai avem solutii, iar la viitoarele alegeri riscam sa fim spulberati. Astept solutii“. Tacere, multa tacere. Deodata, o mana flutura victorioasa, precum in clasele primare, deasupra capetelor. „Zi tu, Puiule (n.r. - Ioan Puiu Pascu) ca esti baiat destept, conduci armata...“. „Domnule prim-ministru Adrian Nastase, al guvernului Adrian Nastase“, am gasit solutia: incepem un razboi cu Statele Unite.

Nu avem nicio sansa. Ne predam si ne mancam linistiti milioanele in Miami. O sa vine ei sa reconstruiasca“. Asta e solutia. Ura! Strangeri in brate, lacrimi fierbinti social-democrate tasnesc din ochii baronilor. Lui Mitrea i s-a zbarlit mustata de fericire, Miki Spaga danseaza menuet... Intr-un colt, transpirat si profund ingrijorat, Vasile Dancu ofteaza in timp ce face calcule febril: „Domnule presedinte al PSD, domnule premier Adrian Nastase! Avem o problema. Dupa socotelile mele, si stiti ca sunt un sociolog de marca, deci ma pricep, putem castiga razboiul!“.

De ani intregi, social-democratii de la Cluj isi joaca propria carte. S-au autodenumit pompos „Grupul de la Cluj“ adica un fel de „Gruppo Aparte“ al galeriei social-democrate. Au pus conditii non-stop, ca si cum ar fi reprezentat intreaga Transilvanie, iar Ioan Rus, un Avram Iancu, cu trandafiri la cureaua lata. Rezultatele electorale au demonstrat ca asa-zisul Grup poate fi denumit Cuplu, el fiind vizibil prin doua persoane: Rus si Dancu.

Dincolo de gluma, cei de la Cluj au fost primii care au dat semnalul reformei in PSD, iar „grupul“ lor este format din oameni extrem de inteligenti. Baieti cu carte, finuti, dar fara priza la popor, fara putinta de a comunica cu electoratul, de a cadea in atat de nocivul, dar necesarul in politica populism. Cu toate ca se vor supara, trebuie spus, clujenii social-democrati puteau mai degraba sa se organizeze intr-un grup de cercetari social-democrate, dar nu intr-un pol adevarat al PSD.

Noul proiect al lui Vasile Dancu de a crea un partid regional nu este o noutate. Mandria regionalista vine in politica romaneasca de mult mai mult timp: de la transilvanismul lui Iuliu Maniu si terminand cu Pantelimon Halippa, care vedea in Basarabia, o provincie a Romaniei Mari, dar cu guvernare proprie sau in cel mai rau caz un statut aparte.

Ideea in sine este si ea desueta: intr-o Europa unita sa promovezi partide regionale e ridicol. Una este sa ai o autonomie in gestionarea problemelor locale si alta este sa-ti faci un program electoral din asta. E deosebita social-democratia in Cluj? Cum va suna un mesaj electoral à la Dancu: „Numai noi ieftinim curentul in Gherla! Votati reducerea de taxe pentru salamul sasesc!“?

Sincer, nu inteleg supararea lui Ioan Rus pe Mircea Geoana. Politica se face si pe rezultate electorale, iar cei din Cluj nu ca au pierdut alegerile, ci nu exista! Restul sunt povesti de adormit copii! Pacat de desteptaciunea unora din „grupul de la Cluj“. Dar o vorba romaneasca spune ca unde e multa minte e si multa prostie!

Evenimentul Zilei