A fost o vreme – pe atunci evolutiile politice pareau sa il favorizeze pe Traian Basescu in confruntarea cu adversarii sai – cand alegerile anticipate erau subiect de vii dispute publice, pentru ca acum, mai ales dupa ce alegerile locale au adus unele schimbari in echilibrele politice interne, sa fi venit randul alegerilor la termen sa trezeasca spiritul de lupta al partidelor.
Dupa ce in week-end PD-L, prin vocea lui Emil Boc, a acuzat PSD si PNL ca pregatesc un nou "blat" electoral si intentioneaza sa amane alegerile legislative pentru primavara viitoare, social-democratii, prin Cristian Diaconescu, au reactionat si au cerut imperativ Guvernului sa stabileasa data alegerilor parlamentare pentru sfarsitul lunii noiembrie. Iar liberalii au confirmat si ei, prin Bogdan Olteanu, ca alegerile se vor desfasura la termen. De unde deci aceasta noua disputa? Sa fie vorba doar de o scurta aversa politica de vara?
Ceea ce ii ingrijoreaza pe unii politicieni nu e atat data alegerilor cat, mai ales, imprevizibilitatea unui electorat extrem de volatil. Inconstant si contradictoriu, electoratul – sau, mai bine zis, electoratele – intriga politicienii cu experienta. Nimic nu mai e sigur. Obisnuiti sa se serveasca de popor ca de un instrument docil si sa il "converteasca" fara probleme prin mai noul marketing politic sau mai vechea propaganda, partidele sunt acum intrigate de reactiile cetatenilor.
Acestia, cand revoltati si iconoclasti, cand conservatori si iconoduli, raman pe metereze. Trecerea de la electoratul fascinat al anilor ’90, care vota pe nerasuflate cu Ion Iliescu, la electoratul dezabuzat al anilor 2000 dadea prin PRM un vot de blam clasei politice romanesti, urmata de aparitia episodica, dar plina de consecinte a unui electorat razvratit a lasat urme adanci in comportamentul partidelor. Imposibil de reformat – vezi cazul reformelor esuate in PSD –, partidele supravietuiesc doar ca entitati electorale. Si, pentru a rezista intemperiilor politice si vremurilor de restriste, partidele au nevoie de un climat politic rarefiat in care numarul competitorilor sa fie cat mai mic cu putinta. Asa ca, din vreme, inca din 2003, si-au asternut un cadru legislativ care sa le permita sa existe mimand competitia.
Intoarcerea la popor pune insa fiecare partid, individual, in fata propriului electorat. Si, pentru a convinge de bunele sale intentii si de absenta oricaror aranjamente cu alte partide, PSD mai solicita – pe langa stabilirea datei alegerilor parlamentare, asupra careia se pare ca nu e nici o divergenta – si incheierea delimitarii colegiilor uninominale, desi la sfarsitul saptamanii trecute termenul legal pentru activitatea comisiei parlamentare expirase, iar cele patru circumscriptii ce au mai ramas de impartit in colegii (Constanta, Bucuresti, Satu Mare si cele sase colegii pentru romanii din afara granitelor) urmau sa fie stabilite de Guvern pana pe data de 1 august.
Fata in fata cu poporul, politicienii se tem. Iar acum, cand noul sistem electoral, cu toate imperfectiunile sale, ar putea periclita pozitiile de putere pe care unii dintre ei le detin de doua decenii, "greii" partidelor se pregatesc pentru a pune in scena ultimul mare spectacol: imitarea reformei politice. Poate poporul se va mai lasa o data amagit. Poate ca nu.
