O stire „senzationala” a facut valva zilele trecute pe fluxurile agentiilor de presa: Guvernul Statelor Unite ale Americii a acordat Romaniei un ajutor de urgenta pentru sinistratii din nordul tarii. Suma ajutorului umanitar este una de-a dreptul ravasitoare: 50.000 de dolari. Nu stiu ce impresie are statul american despre Romania - de fapt, e clar ce crede despre noi - si cat de mult se stie la Washington despre inundatiile din tara noastra, insa daca cineva de pe-acolo considera ca 50.000 de dolari ar insemna ceva, se insala amarnic. Poate, daca ar fi fost vorba de vreun mic stat african, suma in cauza ar fi fost de vreun ajutor cat de mic. Nu stiu ce cred oficialii americani despre valoarea dolarului la noi sau despre preturile din Romania, insa e clar ca habar n-au ca pe-aici costurile sunt mai mari chiar decat la ei. Banii, spune comunicatul, vor fi folositi pentru achizitionarea si distributia de articole de urgenta, cum ar fi paturi, apa, alimente, adaposturi temporare si articole de igiena personala. La cati oameni au fost afectati de inundatiile din vara aceasta, cei 50.000 de dolari ar insemna cam doi dolari de persoana, adica vreo patru lei si ceva. Bani aproape suficienti pentru doua sticle de apa minerala sau un bax de hartie igienica. Sau poate pentru un petic de patura si un fermoar de cort.

Cica asta ar fi suma maxima ce poate fi acordata, potrivit regulilor de pe la ei, drept ajutor umanitar de urgenta de catre guvernul american. Asa o fi si poate ca, fara a fi considerat „de urgenta”, SUA vor mai trimite Romaniei si vreo 50 de milioane de dolari, drept ajutor simplu. Pentru ca, repet, 50.000 de dolari nu inseamna nimic. Orice familie cu un venit mediu din tara asta, daca s-ar stradui un pic, ar putea face rost de aceasta suma in cateva zile. Sincer, oricum ai privi aceasta suma, este una ridicol de mica, in comparatie cu amploarea dezastrului si, mai ales, cu forta financiara a Statelor Unite. E de inteles ca guvernul american cheltuie mult cu razboaiele de uzura de prin Irak si Afganistan, ca economia SUA e in recesiune, ca li s-a scumpit benzina la un dolar litrul (la noi costa cam doi dolari litrul), ca in ultima vreme le merge tot mai rau si ca se apropie si la ei alegerile si va fi nevoie de multi bani pentru campaniile electorale, dar chiar si asa, suma de 50.000 de dolari, pentru o tara ca America, nu inseamna decat un fel de bacsis pe care il lasi la ospatar. Si cu care te mai si lauzi in autobuz, cand pleci spre casa. Sincer, mai bine nu dadeau nimic. Sau si mai bine, daca tot au vrut sa faca un gest, mai degraba taceau. N-am inteles de ce trebuia sa se informeze presa despre acest ajutor umanitar de urgenta. Daca e umanitar, mai bine il faci fara sa stie toata lumea. E adevarat ca, pana la urma, gestul conteaza si ca alte state mai vecine si mai prietene nu s-au grabit sa sara cu ajutoare peste noi. Bine in schimb ca s-au dat in spectacol politicienii nostri pe la teledonuri, sa le planga de mila sinistratilor si sa o faca, in direct, pe bunii samariteni, sa vada alegatorul cat de mult le pasa de soarta napastuitilor. Sincer, mai bine se faceau ca ploua.

Financiarul.