Pacea de pe podium (de Horia Ghibutiu)

Luni, 11 august 2008, 10:26 Revista Presei | Opinii/Analize

Horia Ghibutiu: "La Beijing s-a tras pentru pace - e vestea cea mai buna transmisa de la o Olimpiada care a debutat odata cu un razboi".

In timp ce Caucazul gazduia o acerba competitie a blindatelor si aviatiei, la Jocurile Olimpice de vara din China, reprezentantele Rusiei si Georgiei s-au infruntat ieri intr-o pasnica intrecere de impuscaturi, la proba de pistol cu aer comprimat. Spre deosebire de Osetia de Sud, tirurile de la Beijing nu s-au soldat insa cu victime pe care sa le imortalizeze fotoreporterii de front. Rusoaica Natalia Paderina, o zvarluga din Ural, si georgiana Nino Salukvadze, o sportiva provenind din Tbilisi, au captat bliturile dupa ceremonia de premiere a probei (doar pentru palmares, se cuvine mentionat ca sportiva din Rusia a fost mai precisa si a luat argintul, Georgiei revenindu-i bronzul). Pentru fotografi si o planeta intreaga, fetele s-au imbratisat si s-au pupat pe obraji, punand surdina bombardamentelor caucaziene. „Noua, georgienilor, ne e foarte greu din cauza lucrurilor care se intampla acasa. A fost frumos ca Natalia Paderina a venit si mi-a strans mana. Ieri (n.r. - sambata), credeam ca delegatia Georgiei se va retrage de la Olimpiada... Eu ma pup si ma imbratisez cu multi prieteni, din intreaga lume, si voi face asta mereu. Sportivii si oamenii n-ar trebui sa se urasca. Pana la urma, suntem in secolul XXI“. Cuvintele ii apartin medaliatei cu bronz si reprezinta un indemn la armistitiu pe care sportul il ridica la fileul politicienilor.

Gestul simplu al pistolarelor olimpice nu e doar demn sa figureze in carta celor cinci cercuri. E un semn ca viata merge inainte, asa cum reiese si din faptul ca, simultan, presedintele Mihai Saakasvili vorbeste cu satenii dintr-o asezare aflata la cativa kilometri de capitala separatista Tinvali, iar sotia lui, Sandra Roelofs, flutura drapelul georgian la Beijing, pe parcursul unui meci de judo.
 
Gandul ca la Olimpiada triumfa nu numai cei buni, ci si binele, e reconfortant. Sa nu credeti insa ca nu mai e loc de pace si in intrecerile olimpice. Sambata, la seriile probei masculine de 100 metri bras, in bazinul olimpic, s-a facut pace in lipsa: primul duel sportiv israeliano-iranian de la revolutia islamica din 1979 incoace n-a mai avut loc. Culoarul unu, ce urma sa fie ocupat de inotatorul iranian Mohammad Alirezaei, a ramas gol, astfel incat israelianul Tom Beeri a concurat pe culoarul sapte avand in cap doar miza sportiva, nu si vreuna politica a competitiei. Oricum, abandonul - petrecut discret, cu cateva minute inaintea cursei, si fara nuante de boicot - e un pas inainte fata de competitia de judo a editiei din 2004 a Jocurilor Olimpice, cand iranianul Arash Miresmaeili a refuzat explicit sa se tranteasca impreuna cu israelianul Ehud Vaks pe tatamiul din Atena.

Fireste, treaba Olimpiadelor nu e sa faca apologia pacii mondiale, fiindca nu sunt concursuri de Miss, si nici sa aplaneze orice conflict de pe lume. Dar daca marea sarbatoare a sportului poate aduce in prim-plan gesturi de fair-play precum cel al fetelor din Rusia si Georgia, poate n-ar strica sa programam Olimpiadele, indiferent de costuri si eforturi organizatorice, ceva mai des.

Evenimentul Zilei