Mircea Geoana, cum il stim, se zgaieste in oglinda si isi compune fata de prim-ministru. Valeriu Stoica si Raluca Turcan isi freaca mainile de multumire, vazandu-l deja pe Stolojan sef de guvern. Fostii pedisti se enerveaza ca ei vor propriul premier: ori Blaga, ori Videanu.

Mai sunt trei luni pana la alegeri si, iata, e coada la usa Palatului Victoria. E greu de spus acum, pentru oricine, care va fi ierarhia preferintelor electorale dupa scrutinul parlamentar 2008, care va fi partidul castigator. Dupa toate semnele si sondajele, un lucru pare insa cert: nimeni nu va obtine majoritatea care sa-i permita formarea unui guvern cu sustinere solida in Parlament. Si, atunci, logica politica te indreapta, firesc, spre combinatiile posibile, spre potentialele formule de coalitie din iarna. PD-L cu PNL - viseaza nostalgicii Aliantei Dreptate si Adevar. PSD cu liberalii, ca tot sunt obisnuiti, isi fac socotelile pragmaticii.

De ce nu - se intreaba cei ce s-au lamurit ca nu exista incompatibilitati sincere in politica - chiar o combinatie PD-L plus PSD?

Nimeni nu pare sa ia insa in calcul cea mai simpla varianta: un guvern minoritar. De ce ar trece de votul Legislativului si ar supravietui un astfel de cabinet? Raspuns simplu: pentru ca dizolvarea viitorului Parlament - mai precis autodizolvarea lui - nu se va produce niciodata! Alesi prin sistemul uninominal, viitorii deputati si senatori nu se vor da dusi acasa, respingand una dupa alta diverse formule guvernamentale ca sa se ajunga la anticipate.

Dupa ce vor fi cheltuit gramezi de bani din bugetele proprii si ale sponsorilor, dupa ce isi vor fi tocit pingelele de firma prin tarana colegiilor, dupa ce vor fi batut palma cu fetele si baietii de la celelalte partide pentru diverse blaturi locale, sa o ia de la capat, aproband cu mana lor dizolvarea Legislativului? Cine poate sa creada asta? Ce nu se dadeau ei dusi pana azi, cand erau alesi pe liste si cand, teoretic, sefii de partid ii tineau mai din scurt, d-apoi acum, cand vor fi stapani pe feliile lor de judet! Acest calcul cinic duce spre concluzia fireasca si trista pentru cei care isi mai puneau sperante in reformarea politica: orice premier va fi pus pe masa Parlamentului va fi inghitit fara multe greturi doctrinare.

Poate, cel mult, pe primul sacrificat sa il regurgiteze opozitia, asa, pentru salvarea aparentelor. Probabil ca tocmai acest calcul si l-a facut si Traian Basescu, acum aproape doua luni, cand a vorbit despre posibilitatea desemnarii unui premier PD-L peste un cabinet minoritar. La vremea respectiva, mai toata lumea s-a napustit, cu satisfactie, sa traduca declaratia sefului statului in cheia resemnarii: s-a lamurit pana si presedintele ca partidul lui de suflet nu e in stare sa scoata 50 la suta. Se pare ca Traian Basescu realizase insa ce urias avantaj ii ofera uninominalul: poate da mandatul pentru formarea guvernului si unei maimute impaiate, daca asa vor muschii lui prezidentiali.

Cotidianul