Primul-ministru schiteaza Romania viitoare: ceva parlamentara. Fie republica, fie monarhie. Oricum: ceva fara Basescu. Dar cu Morega, Mischie, Remes, Chiuariu si Duda I Echidistantul, in functie de aroma republicana sau monarhista a viitoarei noastre virtuti parlamentare.
Seria performantelor liberale de neegalat - cum le-a numit modest insusi premierul - continua. Palmaresul e cu totul nepereche. Inegalabilul ministru al internelor a lasat Craiova pe mana unor domni cu pistoale, sabii si tatuaje. Inegalabilul ministru al educatiei a scos la vanzare si la copiat bacalaureatul. Inegalabilul ministru al muncii, familiei si egalitatii de sanse le-a dat o sansa asistentelor maternale care obisnuiesc sa ucida copii. Inegalabilul ministru al transporturilor a construit cinci kilometri de autostrada in patru ani si va construi inca cinci in viitorul mandat. Poate fi ceva mai inegalabil? Da. Regimul de stat proiectat de Tariceanu.
C.P. Tariceanu a intrat in constitutionalism pe unul dintre tractoarele cu GPS comandate de colegul sau de inegalabil, Mircea Geoana. De ce am avea deci nevoie de un nou regim de stat? Multa lume s-ar grabi sa spuna ca o constitutie noua trebuie sa puna capat confuziilor fundamentale ale actualei noastre gramatici politice. Primul-ministru crede altceva: noua Constitutie trebuie, mai intai, sa se inscrie in PNL si sa treaca apoi la suspendarea lui Basescu si a electoratului care il poate realege in 2009. Rezumand argumentele primului-ministru: Presedintia e gata sa se apuce de dictatura, dupa modelul fostelor state sovietice din Caucaz. In plus, intelectuali de prestigiu trag spre un regim forte, repetand derapajul elitei interbelice. La sfarsit, premierul conchide ca nu mai vrea sa traiasca „perioada neagra“ a comunismului.
Cum a ajuns Tariceanu la concluzia ca presedintele calca in picioare Constitutia si se pregateste de dictatura? Unde sunt exemplele? Nicaieri. Adica exact acolo unde erau si cand Parlamentul l-a suspendat pe Basescu fara sa explice de ce. E vorba, desigur, despre acel Parlament neputincios care risca sa fie strivit de viitorul dictator. Pacat. Exemple de incalcare a Constitutiei erau foarte la indemana primului-ministru. Chiuariu cu ordonantele de desfiintare a DNA si a Comisiei prezidentiale de ancheta. De asemenea, Parlamentul care decide, in locul Justitiei, cine poate si cine nu poate fi judecat. Lipsesc de asemenea exemplele de intelectuali care se bat cu realipirea la comunism. Cap de serie: Marius Oprea, director de institut anticomunist care tace malc pe tema Ion Iliescu, acel veteran neutru care simpatizeaza, mai nou, cu liberalii. Si seria falimentelor statale de regim prezidential putea fi imbogatita. Georgia e un caz si Tariceanu dovedeste, mentionand esecul caucazian, ca a inteles perfect rolul eliberator al armatei ruse. Lista putea mentiona inca doua exemple de ruina prin regim prezidential: Franta si Statele Unite.
In sfarsit, dupa obiceiul de fier al casei, Tariceanu nu sufla o vorba despre alegatori si referendumul care urmeaza sa consfinteasca noua Constitutie. Dar mai e timp. Referendumul se poate organiza in baza unei legi noi. Sau a Legii pensiilor. Modificata saptamanal.
Cotidianul.
