Stim desigur ca ipocrizia este al doilea nume al politicii romanesti, iar falsitatea - norma secreta, dar imperativa, care guverneaza comportamentul politicianului roman, dar parca in ultima saptamana s-au adunat cam multe exemple de ipocrizie publica. Nu mai departe de ieri, ministrul justitiei, Catalin Predoiu, nu contenea s-o laude la CSM pe Monica Serbanescu, propusa pentru sefia DNA, desi nu a condus in viata ei o ancheta.
Cu toata morga domnului Predoiu, era greu sa nu vezi ca se straduia din greu sa acopere o comanda politica. Este adevarat, ministrul justitiei si-a stabilit recordul personal de ipocrizie atunci cand i-a oferit lui Daniel Morar o functie inexistenta la Bruxelles, incercand sa mascheze ordinul primit pe filiera PSD-PNL privind inlaturarea acestuia. In aceeasi zi, senatorii juristi s-au prefacut si ei in mod solemn ca promoveaza depolitizarea justitiei, adoptand un amendament la legea privind numirea magistratilor prin care presedintele ar fi exclus din acest proces.
Nu ne-au explicat cum se impaca acest amendament cu articolul 134 din Constitutie, care prevede ca CSM „propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor“ - deci in niciun caz nu numeste el procurorii, cum ar vrea senatorii PNL, PSD, PC si - partial - PRM. Si prin alte zone insa politicienii au spus una si au gandit alta: Cezar Preda, de pilda, se plangea ca Ziua nationala nu va mai fi sarbatorita cum se cuvine, pentru ca alegerile parlamentare au fost programate in ajunul ei.
Adevarata grija a domnului Preda si a partidului sau este insa absenteismul electoratului urban, care va fi favorizat de weekendul prelungit ce incepe din 28 noiembrie. Desigur, programarea alegerilor la 30 noiembrie este stupida si cinica: cine si-ar inchipui alegeri generale in Franta organizate pe 13 iulie, de pilda? Din punct de vedere electoral insa, este clar ca guvernul nu putea rezista tentatiei de a-si sabota adversarul.
Daca tot am pomenit de PDL, poate ca domnul Cezar Preda a dorit sa distraga atentia de la scandalul creat in jurul deciziei partidului sau de a ceda un post de vicepresedinte al Senatului in favoarea liderului PRM. Desi aproape tot ce era de spus despre aceasta decizie a fost spus, vom observa totusi ipocrizia adversarilor PDL, care-i reproseaza partidului lui Emil Boc ca a facut exact ce au facut si ei: trocuri cu PRM.
Liberalii „au uitat“ ca nici Bogdan Olteanu nu ar fi fost ales presedinte al Camerei Deputatilor, nici guvernul Tariceanu nu ar fi supravietuit motiunilor de cenzura fara votul PRM-istilor. Am avut deci de-a face cu un troc politic uzual - doar ca PDL nu mai poate poza in partid diferit de toate celelalte si va fi obligat la ceva mai putina ipocrizie daca vrea sa-si revina din pumni. In sfarsit, un virtuos al ipocriziei - dar al ipocriziei inteligente si calculate - s-a dovedit zilele trecute Miron Mitrea.
Desi demisia sa a fost programata astfel incat intervalul ramas pana la obtinerea unui nou mandat de parlamentar sa fie prea scurt pentru finalizarea unui eventual proces, iesirea fostului ministru al transporturilor din parlament a avut darul de a administra cateva lovituri devastatoare colegilor de partid: Adrian Nastase, caruia Miron Mitrea i-a cerut scuze cinic, a ramas intr-un ofsaid jenant si rusinos, iar Mircea Geoana a fost aruncat in derizoriu cand domnul Mitrea a declarat, la Realitatea TV, ca nu va fi o locomotiva a PSD in alegeri, pentru ca nici el, nici ceilalti lideri nu sunt personalitati exceptionale.
Poate sa-l contrazica cineva fara a fi fals si ipocrit?
