Traian Basescu va juca in campania electorala generala din 2008 cu mai multa prudenta. Nu-i vom mai vedea silueta de diriginte pe vreun afis electoral, nu-l vom vedea la televizor iesind de la cafea cu vreun candidat PDL si, cel mai probabil, nu vom mai auzi din gura lui ca PDL este sfanta fecioara a politicii romanesti. Presedintele incearca deja sa lase impresia ca nu se mai implica in actiunile de partid. Dar nu pentru ca ar fi luat o distanta dezaprobatoare. Raceala este tactica: Basescu isi va menaja statutul de razboinic al dreptatii si moralitatii, lasand in acelasi timp PDL libertatea sa faca tot ceea ce este necesar pentru a castiga alegerile, inclusiv intelegeri punctuale cu Vadim Tudor impotriva cabinetului Tariceanu.
Absenta lui Traian Basescu de la scolile de vara ale partidului poate fi interpretata ca un prim semnal. Dupa ce, doi ani consecutiv, seful statului a folosit dispensa de la echidistanta data de Curtea Constitutionala, chiar cu cateva luni inaintea alegerilor generale, seful statului nu a dat curs invitatiilor PDL. Anul trecut a oferit femeilor democrate o petrecere de pomina la resedinta prezidentiala de la Neptun, iar in 2006 si-a purtat coloana proaspat operata la doua scoli de tineret, a PD si a PSD pe deasupra. Scolile de vara au fost tribunele de la care seful statului si-a lansat mesajele politice de toamna-iarna si si-a intarit asocierea cu partidul din care a facut parte. Cele din 2008 ar fi fost un formidabil prilej pentru a pune in circulatie marile teme electorale ale PDL pentru aceasta campanie, ratarea oportunitatilor nefiind un obicei al sefului statului.
Scuzele patetice ale vicepresedintelui Cezar Preda fata de Traian Basescu pentru implicarea numelui sau in afacerea „Vadim“, precum si comunicarea seaca a presedintelui ca nu se amesteca in maruntisuri precum negocierea posturilor in parlament intaresc ipoteza ca, formal, in relatia dintre seful statului si partid au aparut rezerve. Ambele pozitii ne transmit ca, pentru prima data, partidul a actionat independent de vointa sau de aprobarea sefului statului. Cel mai probabil insa, „gestul ferm si neechivoc“ de distantare a presedintelui, asteptat de Mircea Cartarescu, nu va fi facut. Daca indepartarea este doar de ochii lumii, atunci pozitia lui Traian Basescu nu poate fi decat ambigua, in asa fel incat sa nu le sugereze alegatorilor detasarea lui de partid.
Intransigenta prezidentiala a izolat PDL, conditia PNL de colaborare postelectorala cu partidul condus de Emil Boc fiind tocmai distantarea de Basescu. Iar greselile PDL, cum ar fi candidatura la locale a unor personaje care nu intruneau criteriile de integritate, s-au decontat si la Traian Basescu. Raceala tactica ajuta ambele parti: in felul acesta, niciuna nu va avea de suferit de pe urma actiunilor celeilalte. Ceea ce nu inseamna ca Basescu si partidul sau au fost separati chirurgical, ci doar ca legatura lor nu se va mai consuma in public. Va fi doar implicita.
