Daca ceea ce se spune despre ceea ce spune presedintele Basescu a inceput sa aiba mai multa audienta la teve decat ceea ce spune Basescu insusi, asta ar trebui sa-i dea de gandit. Dupa capodopera sa cu „tonomatele“, de un umor fara cusur, presedintele a inceput sa fie previzibil in atacurile sale impotriva presei sau, pentru a-l cita pe un alt presedinte vatamat de mass-media, Ion Iliescu, impotriva unei anumite parti a presei. Cand s-a vazut lasat din brate de presa care il sustinuse, celalalt precursor postdecembrist al lui Traian Basescu, liderul regional Emil Constantinescu, s-a declarat scarbit in general si, ulterior, invins de Securitate, incat nici n-a mai candidat la Presedintie.

Asta nu inseamna ca cine s-a pus rau cu presa a tras neaparat ponoase din aceasta cauza. Iliescu si Vadim au ajuns in finala penultimelor prezidentiale, desi aveau amandoi impotriva cea mai mare parte din mass-media, ba chiar CVT a fost boicotat, discret sau pe fata, de presa.

Cum probabil ca dl Basescu stie aceste lucruri, asta ma face sa cred ca dupa ce a observat ca din duelul sau cu Tariceanu nu mai ies puncte si nici de pe urma temei luptei sale personale cu coruptii nu mai creste in sondaje, o posibila carte castigatoare ar putea fi duelul cu presa. Dar e la fel de posibil ca presedintele, in combativitatea sa care l-a facut sa intre pe un site intr-o noapte, spre stupefactia consilierei sale de atunci, Adriana Saftoiu, sa reactioneze prin contraatac fata de ceea ce zic sau scriu mass-media despre el, din motive de moment, nu chitit pe cine stie ce strategie. Cu atat mai mult cu cat Traian Basescu si-a jucat marile carti castigatoare la primarie, prima oara, si la Presedintie, ulterior, din postura de candidat-surpriza, cu sloganul aproximativ asemanator, „Pazea ca vin!“. Or, in acest moment, Basescu nu are un nou mesaj pentru a-si asigura continuitatea prezidentiala si, dupa lantul de gafe ale PD-L, stie ca garantia propriului nume nu mai e cel mai bun spate pentru acest partid.

De fapt, mai inainte de asta, Basescu a descoperit, dupa campania electorala pe care a facut-o candidatilor PD-L la cateva mari primarii, ca interventia sa le-a adus mai degraba rau decat bine. Or, de pe urma acestor infrangeri, mai ales cea de la Bucuresti, cu Vasile Blaga, reputatia sa de politician infailibil s-a cam smotocit. Basescu a tacut dupa balbele PD-L cu Mitica Dragomir si cu Mona Musca si a tacut putin si dupa asa-prezentata initial de Emil Boc manevra administrativa cu Vadim Tudor, despre care Basescu a afirmat ulterior ca ar fi aflat din presa.

Unii dintre noi ne-am exprimat indoiala ca Basescu n-ar fi stiut de aceasta combinatie, iar el ne-a raspuns cu acuzatia ca facem unii jocurile lui Vantu, iar altii jocurile lui Voiculescu, desi s-ar fi cuvenit ca mai degraba sa admita ca tacerea lui de la inceput a lasat loc la interpretari. Dar, in ceea ce ne priveste, daca Basescu se sparge, pe cine punem in loc? Pe Adrian Nastase? Pe Lia Roberts? Sau pe candidatii-surpriza ai partidelor, numai asa, ca sa i-o tragem lui Basescu? Efortul ar fi prea mare, iar castigul ar semana cu victoria la masa presei a celor 322.

Cotidianul.