E simplu, oficial si final: am iesit in afara realitatii. Zeci de ani de prostie sistematizata si-au atins potentialul.
O antielita provinciala rateaza nonsalant jonctiunea cu lumea moderna si impinge Romania spre irational. Inceputul formelor de organizare inteligenta a vietii romanesti a fost amanat. Probabil pentru totdeauna, caci aceasta decolare ratata poate avea consecinte fatale. Politic, ne-am tribalizat, iar economia joaca in regie vodoo.
Priviti cu atentie. Scrisoarea in care Vacaroiu si Olteanu rup cu Europa repeta si modernizeaza neamestecul in afacerile interne - ideea fixa si stupida a lui Ceausescu. Adevarul politic intern e neschimbat: feudalism, coruptie, refuz. Priviti si mai atent: cresterea economica nu contrazice impasul, ci il confirma catastrofic. Raportul de guvernare prezentat de C.P.
Tariceanu in timp ce pietele financiare mondiale intrau in colaps e un document halucinant. Romania lui Tariceanu pare singura insula de calm si prosperitate intr-o lume care a luat-o razna. Secretul acestei impresii e, pur si simplu, ignoranta.
Primul-ministru pretinde ca rata cresterii economice e o cifra necomentabila. Absurd. Cresterea economica e pretutindeni un semn de fecunditate si echilibru exprimat formal de o cifra. O economie creste cu adevarat numai atunci cand creste cu adevarat. Altfel spus, singura realitate economica pozitiva e productivitatea, capacitatea de a crea ceva compatibil cu pietele lumii. Altfel, o economie produce doar cifre. Cresterea economica alintata de Tariceanu are doua surse: investitiile straine directe si consumul pe credit. Nici una nu exprima o realitate productiva. Amandoua sunt epuizabile. Privatizarile au un sfarsit, iar consumul pe credit e stimulat dincolo de capacitatea de plata a datornicilor. 30% din populatia activa e, intr-un fel sau altul, agatata de credite de consum. Aceasta situatie incalzeste statisticile, dar n-are legatura cu economia reala. Febra nu e totuna cu cresterea.
Primul-ministru a livrat un Raport de o seninatate vecina cu autismul.
Daca feudalismul lui Olteanu si al lui Vacaroiu nu poate rabda valorile juridice europene, capitalismul lui Tariceanu nu intelege nimic din realitatea economica locala si globala. Caderea pietelor financiare mondiale a fost rezultatul misticii speculative care a luat cifrele drept realitate. In mare, boala de care sufera si Romania. In Occident, sistemul financiar a cazut, dar nu a luat economia cu el. Motivul: economiile occidentale exista. Sunt reale. Romania nu e in aceeasi situatie. Ea e expusa masiv riscului, pentru ca investitiile straine si creditul de consum depind de finantare externa, iar banii s-au scumpit ametitor in toata lumea. Caderea fantasmei statistice romanesti va lua cu ea totul, caci pe locul economiei reale nu se afla nimic.
Romania e guvernata irational. Tariceanu si-a obisnuit poporul cu o mantra natanga: economia creste de la sine. O populatie convertita, astfel, la mistica pilotului automat tinde sa creada ca, in aceste conditii, numele partidului de guvernare e lipsit de importanta. Realitatea mascata de aceste supozitii superficiale spune altceva: Romania se bazeaza pe consum, nu pe proiect. Pe suficienta, nu pe inteligenta. Ne importam realitatea, in loc sa o generam. Euforia e prematura. Romania e in declin: populatia scade, clasa politica ii permite cel mult participarea electorala, tinerii nu pot plati pensiile batranilor mituiti de Tariceanu. Alegerile nu sunt o scuza, iar Romania nu trebuie sa devina o afacere ratata de succesul penal al clasei politice.
