Presedintele Basescu pare a fi apelat in van la constiinta atrofiata a multora dintre parlamentarii prezenti cu ocazia recentului sau discurs sustinut in fata Legislativului. Apelurile la solidaritate, viziuni noi, precum si la o conduita pilduitoare, demna de o clasa politica dedicata progresului tarii nu vor fi avut, probabil, darul de a-i determina pe multi reprezentanti ai PNL, PSD sau PC la o regandire drastica a atitudinii lor.
Fireste ca publicul caruia i s-a adresat, de fapt, presedintele a fost natiunea – din ce in ce mai distanta fata de clasa politica si pe zi ce trece mai disperata la vazul conduitei acesteia. Ori de cate ori seful de stat a recurs la un limbaj mai colorat si/sau la gesturi populiste pentru a-si desfiinta oponentii, aplombul nu s-a repercutat semnificativ asupra popularitatii de care se bucura in ochii electoratului, dar nici nu a condus la nescontate efecte pozitive: abuzurile de putere au continuat nestingherite, in timp ce abilitatea sa de a tine, intrucatva, excesele sub control a fost restransa constant de catre adversarii obsedati de ideea redefinirii functiei prezidentiale.
Basescu a relansat, in fond, ideea sefului de stat actionand in calitate de ombudsman national, ca protector al populatiei vlaguite in fata avidelor si etern galcevitoarelor factiuni politice. A reamintit politicului de datoria sa suprema – anume de a servi intereselor nationale, a dat asigurari cetatenilor ca va face tot ce-i sta in putinta pentru a determina, peste putina vreme, formarea unui guvern aplecat asupra prioritatilor tarii, si nu a agendelor/afacerilor private.
Ramane de vazut daca va si reusi sa duca la indeplinire dezideratul in cauza. Indubitabil insa, tonul moderat al discursului prezidential a venit in intampinarea dorintei electoratului de incetare, fie si temporara, a luptei politice. In acest context general, presedintele pare a fi optat pentru un rebranding care ii confera pozitia garantului de stabilitate intr-un peisaj politic fractionat – cu alte cuvinte, exact tipul de lider agreat de romani in vremuri de restriste.
Vom vedea, desigur, relativ curand daca domnia sa dispune de suficienta autodisciplina pentru a se reinventa ca o persoana eminamente echilibrata – mai ales ca vechiul Basescu combativ a revenit la putine ore dupa speech-ul din Parlament, cu ocazia unui interviu televizat. Se prea poate ca domnia sa sa considere noua atitudine mai filozofica si detasata, prielnica ocaziilor formale, in timp ce retorica traditionala ramane solutia optima atunci cand doreste sa capteze atentia electoratului.
Fitecum, tonul si continutul recentului sau mesaj au reusit nu doar sa-i stupefieze adversarii, ci si mass-media captive, a caror situatie se complica de-acum, dat fiind ca devine dificil sa-l portretizeze drept personaj etern belicos in conditiile in care cel astfel criticat pune nu doar un diagnostic judicios starii natiunii, ci ofera si unele solutii de depasire a dezagrementelor. Imaginea prezidentiala de pacificator va deveni cu atat mai credibila cu cat Parlamentul isi continua sirul actelor fatis partizane de sustinere a unor colegi politicieni aflati la mare ananghie judiciara – fie prin blocarea, secretizarea sau arhivarea dosarelor suspectilor, fie prin varii amenintari – precum cele iterate la adresa personalului CNSAS in cazul vreunor scurgeri de informatii despre persoane care fac subiectul dosarelor antedecembriste.
Presedintele nu trebuie totusi sa se lepede complet de instinctele sale martiale, deoarece ar risca sa devina cu adevarat prizonierul grupurilor de interese si/sau redus la un rol pur decorativ in fruntea statului. In partidul din randurile caruia provine exista destui membri care nu-i impartasesc defel elanul in materie de combatere a coruptiei si a recladirii statului. Iar recentele vesti de la Bruxelles cu privire la PD-L nu sunt tocmai incurajatoare, avand in vedere ca o serie de eurodeputati pedelisti se pronunta, in ultimul timp, pentru o atitudine mai laxa a UE in ceea ce priveste auditarea fondurilor comunitare destinate Romaniei.
Basescu a renuntat, deocamdata, la sustinerea activa a PD-L pe parcursul campaniei preelectorale – o decizie sapienta din multiple puncte de vedere. Dar daca va dori sa contribuie la abolirea mostenirii fanariot-comuniste in Romania, atunci va trebui sa redevina un jucator – unul care se poate baza pe aliatii politici castigati si capabil, in ultima instanta, sa-si canalizeze instinctele progresiste intru implementarea unor reforme durabile.
