Nu trebuie sa fii un mare economist pentru a pune macar doua intrebari. Prima: de unde vor lua pesedistii resursele pentru a finanta acest adevarat riu de lapte si miere?
E ca un ritual. Nu exista loc pe lume in care se organizeaza alegeri libere in care politicienii sa nu promita marea cu sarea in campania electorala. Nu e, totusi, un joc simplu, pentru ca, macar in parte, cuvintele dinaintea votului trebuie sa aiba cit de cit, ulterior, si acoperire in fapte. Intr-o democratie, vine intotdeauna o alta scadenta electorala, chiar daca majoritatea politicienilor se bazeaza pe faptul ca memoria alegatorului e scurta.
In plus, ar trebui sa existe si anumita limite, un prag de decenta si responsabilitate, desi tentatia de a cistiga voturi supralicitind cu lista de promisiuni electorale e, evident, extrem de mare. Pe de o parte, nu poti spune in campanie doar minciuni sfruntate. E normal sa crezi ca macar o parte dintre promisiuni pot fi si implinite. Pe de alta, in mod normal, un partid politic responsabil ar trebui sa nu ia masuri care ar putea avea efecte negative severe pentru economia unei tari pe termen lung.
Ceea ce nu inseamna insa deloc ca nu se intimpla si asta. De exemplu, in Portugalia, cu mai bine de 30 de ani in urma, in efervescenta politica populista care a urmat rasturnarii regimului autoritar Caetano de catre o junta militara de stinga, au fost inghetate chiriile pe termen nedefinit. Cum nici un partid politic nu a avut de atunci curajul sa modifice acest cadru legal, de teama reactiei alegatorilor, s-a ajuns ca, astazi, pentru apartamente spatioase din centrul Lisabonei sa se plateasca chirii de doar 10-15 euro pe luna! Cu alte cuvinte, desi nu au fost nationalizate, ca la noi, casele, a fost practic nationalizata posesia acestora, fiind astfel grav afectata intreaga piata imobiliara.
Cum si noi ne apropiem in pasi repezi de campania electorala, si pe aici promisiunile curg riuri-riuri. Din toate partile, ca de obicei. Nimic nu se compara, insa, cu revarsarea desantata de promisiuni de la congresul Aliantei PSD - PC, in termeni practici, o alianta dintre o formatiune politica si grupul de presa Voiculescu. Pomelnicul electoral recitat de Mircea Geoana are toate sansele sa bata toate recordurile in materie: un milion de locuinte pentru tineri, sute de mii de case construite la un pret de 500 euro mp, tarif social la energie, a treisprezecea pensie, 1000 de noi crese si 1000 de noi gradinite, medicamente compensate si gratuite pentru toate persoanele cu venituri reduse, si lista continua. Dl. Geoana are si propuneri de modificare a fiscalitatii. Vrea o cota de 10% pentru cei saraci, de 16% pentru cei cu venituri medii si, bineinteles, supraimpozitarea celor cu venituri mari. "Cei hiperbogati trebuie sa plateasca pentru bogatia pe care au acumulat-o", zice avintat candidatul PSD la functia de premier.
Nu trebuie sa fii un mare economist pentru a pune macar doua intrebari. Prima: de unde vor lua pesedistii resursele pentru a finanta acest adevarat riu de lapte si miere? Asta Mircea Geoana si colegii sai nu ne mai spun. Nemaivorbind de faptul ca a lansa acest gen de promisiuni desantate in actualul context economic mondial pe care unii analisti il considera a fi cel mai critic din 1929 incoace, de parca Romania s-ar afla pe o alta planeta, e o adevarata insulta la adresa inteligentei noastre. A doua intrebare: ce inseamna in termeni concreti venituri medii? Unde incep cele mari: la 1000 de euro, la 800 la 1500, la 2000? Presedintele PSD lasa smechereste loc liber impreciziei? Si el stie foarte bine de ce. Daca cobori granita venituri medii - venituri mari, aduni mai multi bani la buget, dar nemultumesti mai multi alegatori. Problema e ca astfel de "detalii" sint esentiale. In functie de cifrele concrete, poti avea diferente de multe miliarde de euro in plus sau in minus la buget!
Un buget care, recunosc in particular unii oficiali de la Ministerul Finantelor, e aproape la limita de rupere, dupa potopul de masuri populiste pe care le-a luat in ultimii doi ani guvernul Tariceanu, si din proprie initiativa, si sub presiunea PSD. S-a ajuns ca, pe ansamblu, veniturile bugetarilor sa creasca cu peste 26 de procente intr-un an, adica aproape de 4 ori cit nivelul inflatiei, ceea ce e nesustenabil pe termen mediu si lung. Nu e niciodata sanatos sa generalizezi, pentru ca unele categorii, de pilda medicii rezidenti, profesorii din invatamintul mediu si cadrele didactice din invatamintul superior aflate la inceputul carierei, au realmente venituri micii, dar nu poate fi in regula ca seful de cabinet al unui ministru sa cistige lunar 9000 RON, adica in jur de 2500 euro pe luna! Iata de ce, cind Romania pare sa stea pe un adevarat butoi de pulbere si din punctul de vedere al echilibrului bugetar, dar si al contextului economic international, a veni cu un astfel de program electoral nu e, pina la urma, nimic altceva decit o imensa dovada de iresponsabilitate.
