Razvan Exarhu: "Sunt tone de lucruri pe care nu avem cum sa ni le imaginam altfel."
De exemplu, nu mai putem face ceva fara sa mai facem si altceva in acelasi timp. Cu putine exceptii, asta e o regula valabila pentru cea mai mare parte a vietii noastre diurne. Adica nu mai putem sa stam la televizor fara sa rontaim ceva, pentru ca ne scade nivelul de chips din organism si nu mai intelegem nici actiunea filmului, daca in jurul nostru nu clefaie nimeni.
E plin in jurul nostru de modificari anormale ale mersului lucrurilor, pe care e absurd sa te mai gandesti ca le-ar putea corecta cineva. La fel de bine, daca s-ar apuca specia noastra sa evolueze brusc spre maimuta, dupa cativa ani de perplexitate, sunt convins ca totul ar intra in firesc, asa cum sunt si batranii care mananca gogosi de la echipele electorale. Dupa cum am vazut si in filmul „Leon“, pana si asasinii profesionisti iubesc si apreciaza calitatile organoleptice ale laptelui. Desi e produs (din ce in ce mai) teoretic de animale vii, laptele inca mai are un termen de valabilitate, care e drept din ce in ce mai lung. Asta se intampla probabil si dintr-un fel de politete de moda veche. Adica inca mai sunt oameni care isi aduc aminte ca laptele s-ar putea strica si de-aia nu se renunta complet la termenul de valabilitate.
Plus ca si vacile mai evolueaza, ca erau aici deja cand am ajuns pe luna, n-au cum sa nu inteleaga atmosfera asta de challenge genetic in care ne desfasuram activitatea. Asa ca e bine, mai trece o generatie si se rezolva si asta, plus ca nu va mai fi nevoie nici de animale. Deja, daca nu ajung sa mai cumpar o luna lapte de la tara, in momentul in care dau de gustul adevarat, am o reactie de respingere, e suspect, nu seamana cu nimic din mizeria pe care orice copil o va identifica vesnic cu produsul pur al naturii. Asa ca autentic inseamna bine prelucrat, palmieri cu beculete verzi, vaci de orice culoare si produse din care poti manca incet toata viata, fara teama ca au sa se strice mai devreme sau mai tarziu.
Integral in EVZ.
