Utopia la domiciliu (de Traian Ungureanu)
Prima pornire a mintii romanesti e sa-si declare dezacordul cu o lume inferioara si ireparabila. Insa marea reclamatie nationala nu trece pragul care desparte iritarea sceptica de angajamentul deschis. De ce? Pentru ca se simte bine in absenta riscului si nazuieste la privilegiul inactiunii limbute.
Lamentatia romanilor exasperati de cancerul romanesc e o cariera, nu preludiul unei intremari. O cariera urmareste un singur lucru: succesul. Iar in acest caz succes inseamna pozitia de victima cu drepturi depline de comentator. Aici e de gasit cea mai pazita taina a vietii noastre interioare. Contestatia nu contesta, ci lucreaza spre a se putea perpetua si innadi istoric, pana la rangul de conditie permanenta. Ne dorim, pur si deloc simplu, sa investim in nereusita, cu argumente aparent contrare. Sa demolam verbal, pentru a nu demola integral. Mamaliga nu explodeaza, dar analizeaza.
Citeste editorialul integral:
Cotidianul

În spatele cifrelor (și al scandalurilor politice). Mărturii despre suferință și deznădejde în pandemie: „I-am dat prima palmă copilului”
S&P modifică perspectiva la stabilă, de la negativă/ De ce ar trebui să ne intereseze ratingul
Ludovic Orban: Orice ministru care își atacă premierul trebuie să își scrie mai întâi demisia
Turcan: Cei care lucrează la recalcularea pensiilor vor primi suplimente
Vaccinarea nu este suficientă. Economist român care locuiește la Londra, despre “lecția britanică”
Dar de ce ne retrogradezi la mentalitatea " omului multilateral dezvoltat" si al lui partid?
Pai, daca n-am mai avea idealuri, si anume, sa mai gasim romani patrioti care sa ne conduca onest natia, de ce sa mai ingrosam statisticile sumbre ale somerilor sau asistatilor sau a viitorilor someri?
Mintea omeneasca are sinapse nebanuite si nu tine nici de rasa si nici de natie momentul in care va aparea o noua scara a valorilor corect stratificata , o generatie care sa perceapa nedistorsionat prin senzori si sa ia decizii corecte. Si, mai ales, va veni si momentul cand romanii vor iesi din nou din case pentru un lider adevarat. Acum , nu e cel al carui chip se reflecta in toate oglinzile (mai sunt si unele cu distanta focala nesigura).
Acel lider, sigur, trebuie sa fie din generatiile de dupa 89 . Pentru el, vom vota. Si votul contra inseamna un vot.
Ca sa fie clar, tinerii de 20 de ani, care ne vor tine pe noi in azile, nu fac deosebire intre clanuri si moguli si partidele afiliate. Intrebati-i!
.
Pana una alta, si educatia noii generatii este o constructie. Ar fi baza.
Nu stiu daca noi, cei crescuti in comunism, cea mai mare oroare, mai avem resurse sau timp sa construim sau sa punem la loc ceva.
Macar sa le construim o scara a valorilor , la care sa se poata raporta.