Anul 2009 va fi cum n-a mai fost nici unan din istoria recenta a Romaniei. N-am in palme un glob de cristal, dar am in fata cateva stiri noi privind recesiunea economica mondiala. Din pacate, asa cum era, de altfel, previzibil, asemenea informatii n-au mai ajuns in paginile de stiri sau in jurnalele televizate ale ultimelor zile. Traind in cercul nostru stramt, unde incap acum doar calculele meschine ale combinagiilor politici, obisnuim sa mimam ingrijorarea fata de tsunamiul financiar care a lovit lumea, clatinam din cap a ingrijorare si gata, trecem repede peste subiect, revenind la tema noastra preferata de discutie in care cautam raspunsuri la marea intrebare a politicii dambovitene: cine cu cine?
Cam la asta se rezuma, astazi, ideea de a face politica in Romania, fie ca vorbim de liderii partidelor, de jurnalisti sau de simpli cetateni. Fiind vorba de un moment aparte, cu multe necunoscute, ar putea sa para firesc. Despre ce sa discuti in astfel de zile, cand nimeni nu stie cine a castigat cu adevarat alegerile, daca nu despre formarea viitorului guvern si a noii majoritati parlamentare?! Tocmai despre asta, de acord, dar intreb: in aceste lungi vorbe incape cumva perspectiva crearii unui nou Executiv in stare sa conduca Romania pe timp de criza, sau se pornesc si se incheie discutii avand ca baza istoria mai mult sau mai putin conflictuala dintre partide si interesele personale ale liderilor de partide? Mi-e greu sa cred, bunaoara, ca, pentru Calin Popescu Tariceanu, care se viseaza, la anul, pe vremea asta, noul presedinte al Romaniei, proiectul traversarii crizei economice e mai important decat proiectul politic personal.
Citeste editorialul integral:
