Monstruoasa coalitie PSD-PDL a starnit un val de resentimente, nu doar din partea celor 17 PSD-isti care au votat impotriva, ci si in randurile, s-o numim asa, generatiei Piata Universitatii. Propunerea de alianta a fost calificata drept imorala, de parca morala ar prinde vreodata loc la plenara partidelor, si a fost socotita, vorba veche a lui Ion Iliescu, o „intinare a nobilelor idealuri“ din Piata Universitatii.
Nimic mai fals, iar acest enunt nu trebuie argumentat ascunzandu-ne sub imperativul interesului national evocat de Traian Basescu sau la adapostul algoritmului electoral - in fond, de ce ar fi interzis sa se alieze castigatorul votului popular cu cel al votului parlamentar? Desigur, e impotriva firii. Stanga politica n-are ce sa caute langa dreapta, nici Ion Iliescu langa Theodor Stolojan. Dar hai sa ne amintim - nu cumva in urma cu 12 ani primul il avea pe al doilea in comitetul de sprijin?
Alianta care a involburat apele postelectorale nu este nici mult mai rea, nici mai breaza decat altele. E, pur si simplu, politica. Iar spatiul tolerantei in care se intalneau anticomunistii nu trebuie folosit in toata aceasta disputa, purtata parca de niste hipioti care s-au trezit corporatisti carunti si au, brusc, nostalgia blugilor zdrentuiti.
