Nici criza si nici mama crizei nu vor putea da in veci legitimitate unui guvern PD-L- PSD. Strutocamila asta, nascuta din negocieri politice bizare si botezata la ceas de noapte solutie politica pentru depasirea situatiei grave pe care va fi obligata s-o treaca tarisoara in viitoru-i apropiat, seamana cu incercarea disperata a unora de a ne convinge ca se poate intinde masa langa hazna. Nu se poate, domnilor! Faptul ca ati gasit o formula politica in stare sa asigure o majoritate parlamentara si, prin urmare, sa dea un guvern are prea putin de-a face cu legitimitatea si credibilitatea viitorului cabinet.
Incrucisarea PSD - PD-L devine, din probabila, posibila si, in cele din urma, fapt. Dar, pentru Dumnezeu, renuntati la incercarile absolut grotesti de a ne convinge ca nu s-a facut gaura in cer si ca, de fapt, sub maldarul de otravuri zemuinde cu care v-ati improscat atata amar de ani, se ascundeau miezul unei prietenii sincere si armonia unor colaborari stranse.
Traitori intr-o tara in care oamenii umbla cu lehamitea la cingatoare pe post de breloc si nu renunta la ea nici macar o data la patru ani cand se arata ceva sanse de schimbare sau de consolidare politica, meritam tot ce ni se intampla.
Inclusiv pedeapsa de a vietui in viitorii ani sub un guvern pedelisto-pesedist. Absenta electoratului din cabinele de vot i-a lasat pe politicieni singuri acasa, iar azi suntem pusi sa constatam pagubele. N-avem a ne plange cata vreme pare ca am cautat, cu o oarecare doza de inconstienta, un astfel de deznodamant. Din aceasta perspectiva, orice alianta politica era posibila, ca dovada ca s-a si intamplat. E admisibil avand in vedere lehamitea amintita mai sus. Dar, de aici si pana la a juca hora unirii pedelistilor cu pesedistii e cale lunga, iar pentru sanatatea sau insanatosirea debilei noastre democratii, nu-mi ramane decat sa sper ca nu-i vom vedea prinzandu-se de cingatoare prea curand.
