Cristian Teodorescu sustine in Băsescu: minus 80%, plus ?, ca actualul sef al statului are cele mai mari sanse sa ocupe inca odata functia de presedinte in ciuda scaderii acestuia in sondaje. "Chiar dacă procentul celor care nu vor mai ieşi să-l voteze nu va fi atât de mare pe cât a anticipat el însuşi, preşedintele Băsescu are suficiente motive de îngrijorare pentru alegerile din această toamnă. Probabil că la prezidenţiale prezenţa la urne va fi mai mare decât la prima ediţie a parlamentarelor în formulă uninominală şi nu prea. Fiindcă mecanismul votului negativ va intra cu siguranţă în funcţie şi în acest an. Adică votul care a dus la înfrângerea lui Adrian Năstase în cel de-al doilea tur de scrutin în 2004, după ce PSD a ieşit pe primul loc la parlamentare. Cum e greu de crezut că PSD mai are timp să pregătească un candidat puternic la preşedinţie, e posibil ca o parte dintre alegătorii acestui partid aflat la guvernare sub preşedinţia lui Băsescu să meargă pe mâna actualului locatar de la Cotroceni. Oricum, majoritatea celor care au votat la parlamentare pentru candidaţii PNL nu se numără printre susţinătorii lui Băsescu şi probabil că preşedintele nu speră că i-ar putea atrage de partea sa la toamnă. Încât speranţele sale pentru contracararea votului negativ pe care îl va provoca această alianţă ar fi să obţină cât mai multe dintre voturile PSD, alături de cele ale susţinătorilor săi care au acceptat ca necompromiţător compromisul alianţei cu partidul lui Geoană". (Integral in Cotidianul).

Tom Gallagher afirma in comentariul 2009: Anul outsiderului?, ca perioada urmatoare este propice pentru revinirea in forta a politicienilor independenti. Unul dintre acestia ar putea fi Dinu Patriciu. "Boicotul recentului proces electoral de catre alegatori a indicat, printre altele, cat de greu le va fi partidelor sa preintampine, pe viitor, aparitia unui outsider capabil nu doar sa faca fata, ci chiar sa incheie cu succes principala cursa electorala a noului an – anume cea prezidentiala. Dinu Patriciu ar putea da o adevarata lovitura de geniu – daca ar decide, bunaoara, sa ofere o parte a averii sale vistieriei scapatate a statului sub forma unui imprumut cu dobanda avantajoasa, folosibil pentru modernizarea infrastructurii si/sau a variilor institutii ale tarii. Rezultatele cu totul neimpresionante ale guvernarii Tariceanu ar ajunge uitate rapid, in timp ce sansele lui Patriciu intr-o cursa prezidentiala s-ar prezenta, neindoielnic, puternic argumentate – asta, fireste, in conditiile in care fotoliul de la Cotroceni il intereseaza in mod real. Deocamdata, s-ar zice ca Dinu Patriciu a supravietuit furtunii economice mai bine decat multi alti oameni de afaceri din Europa. Dar in vremuri de recesiune orice sporire a profiturilor ramane greu, ba uneori chiar imposibil de realizat. Astfel, un "deal" pentru tara care s-ar prezenta mai avantajos decat orice oferta venita din partea UE sau a institutiilor financiare internationale ar constitui o demonstratie redutabila a flerului sau strategic, apta a eclipsa fara probleme eforturile celorlalti politicieni romani – cu totii inca departe de a se fi demonstrat tacticieni abili. 2009 poate lesne deveni anul unui adevarat seism pe scena politica romaneasca – provocat de oricine inzestrat cu o judecata mai indrazneata si neconventionala".(Integral in Romania Libera)

In Tăieturi şi răni, Mircea Mihaies se declara impotriva majorarii salariilor profesorilor deoarece sistemul de invatamant nu este performant. "Deşi sunt eu însumi profesor, n-am manifestat niciun fel de entuziasm că mi se va ridica leafa cu cincizeci la sută. Nu atât pentru mărirea în sine, care nu e mare scofală, cât pentru ceea ce sugerează procentul: că, dintr-dată, o întreagă clasă socială e avansată la excepţional. Şi atunci se pune întrebarea: sunt profesorii nişte slujbaşi ai statului demni de unanima admiraţie? A făcut, în vremea din urmă, învăţământul românesc vreun salt demn de Guinness Book? A făcut, însă în prăpastie. Dacă în urmă cu zece-cincisprezece ani mai apăreau, când şi când, elevi capabili să câştige medalii olimpice internaţionale, astăzi ei au dispărut cu totul. Nici măcar excepţiile nu mai sunt posibile, într-atât s-a deşertificat totul. Şcoala generală a ajuns la nivelul claselor primare de altădată, liceul e doar un passe-temps în care profesorii se prefac că nu-i văd pe elevi trecând cu ţigara în gură pe coridoare, şi-abia dacă-i mustră amical când află că sunt consumatori de droguri cu vechime. Ajunşi la facultate, parc-ar fi debarcat în rai: cursurile nu sunt obligatorii, seminariile au loc pe bază de „referate“ luate de pe internet, într-o veselă încuscrire sub zodia magicei formule copy/paste. Dacă tot n-au citit vreo carte în viaţa lor, de ce-ar începe tocmai acum, când universităţile par anexele unor baruri, iar libertatea consfinţită prin „autonomia universitară“ o veritabilă mană cerească? Şi pentru c-am pomenit de cărţi: în zilele dinaintea Crăciunului am aflat una dintre cele mai descurajante veşti: nu doar că elevii nu citesc nimic, dar mulţi profesori nu sunt interesaţi de cărţi nici măcar atunci când le sunt oferite pe gratis. Se ştie că printr-o hotărâre a guvernului anterior, dăscălimii i se alocă, pe lângă salar, o sută de euro pentru a-şi cumpăra cărţi. Procedura e simplă: se adresează o cerere inspectoratelor şcolare pentru a se vira suma în cont, se aleg cărţile într-o librărie, după care se depun factura şi nota de plată la inspectorat". (Integral in Evenementul Zilei)