Presedintele invitat azi la dialog pe presa.nu. Inregistrarea curge pe basescu.ro. Andrei Gheorghe e foarte bun. “O, Zeus!”, exclama el, cind Basescu scapa, nefericit: “Eu ingadui libertatea presei si o sa o ingadui si in urmatorul mandat”.
Presedintele nu prinde toate nuantele moderatorului, dar e, oricum, mult mai relaxat. Stafful i-a gindit o campanie de umanizare. Buna idee. Acelasi staff pe care Traian Basescu il cearta, prin ricoseu, cind ii imputa “foarte proasta organizare a dezbaterii televizate de vineri seara”. Discutia ajunge la moguli. “Sarbu de la ProTV e mogulul bun?”, intreaba Gheorghe. “Sarbu e un pro-occidental”, raspunde invitatul. Adevarat! “Sarbu a fost echidistant si s-a tinut departe de politica”, adauga presedintele. Fals!
E 12 decembrie 2004. Bucurestiul si celelalte orase mari au iesit in strada. In ultimul efort al manipularii favorabile lui Adrian Nastase, institutele de sondaje indica un rezultat egal al alegerilor: 50% – 50%. Lumea cloloteste. Nu s-a mai intimplat asta din 1996, cind oamenii s-au strins sub balconul Primariei, ca sa asculte, infiorati, discursul lui Emil Constantinescu. Cistigase! Asta simte multimea si acum, in pofida cifrelor afisate de toate televiziunile. “Basescu presedinte!”, striga Piata Universitatii, colorata in portocaliu.
Televiziunile transmit live. Celelalte orase simt momentul si ies si ele. Se umplu pietele din Cluj, Timisoara, Iasi, Arad, Sibiu… Pina si Antena 1, televiziunea “mogululului brutal Voiculescu”, cum spune azi Basescu, tine camerele pe forfota umana care insoteste, pina tirziu, numaratoarea voturilor. Un singur post nu transmite: ProTV. Sunati de sus, cei din Pro aleg sa difuzeze Miss Univers . Angajatii lasa capul in jos. Poarta camasi, esarfe sau cravate portocalii, o rebeliune cromatica impotriva politicii explicite favorabile PSD si lui Adrian Nastase. ProTV face in acea seara un nanorating, 2 puncte de audienta, logic fata de optiunea de a evada din realitate si umilitor pentru prestigiul televiziunii care contribuise decisiv la democratizarea Romaniei. Dupa citeva zile, continua ocultarea victoriei lui Basescu. ProTV e singura televiziune care nu difuzeaza live primul discurs din Parlament al presedintelui ales.
Noaptea de 12 decembrie nu a fost decit apogeul ingenunchierii sistematice a postului. Ani de zile, statia fusese la dispozitia discreta sau fatisa a lui Nastase, parte a procesului aproape unanim de subordonare a presei prin cumparare cu publicitate de stat sau favoruri fiscale. In 2004, Teo ramasese masca atunci cind imagini din emisiunea sa de Craciun de cu un an inainte cu familia Nastase ajunsesera in SPOTUL ELECTORAL AL CANDIDATULUI PSD+PC! Nastase batind la tobe in studioul ProTV, moment inserat in spotul politic, niciodata nu se mai intimplase asa ceva. Sau Sarbu participind din culise la lansarea candidaturii lui Mircea Geoana in cursa pentru Primaria Capitalei, tocmai impotriva lui Traian Basescu. Fara precedent. “Sarbu nu a facut propaganda”, zice Basescu acum.
A uitat presedintele? A uitat, alt exemplu ocultat tot de el, ca Ion Cristoiu, pe care l-a laudat vineri seara, intr-o alta emisiune buna la B1TV, “ati fost echilibrat in campania din 2004″, a uitat asadar ca Ion Cristoiu scria in noiembrie 2004 editoriale in ziarul vrincean al baronului PSD, Marian Oprisan. Editoriale in care explica de ce Nastase trebuie reales!
Povestea nu e despre Sarbu sau Cristoiu, doi oameni ale caror merite sint imprescriptibile in istoria presei. Povestea este despre cravatele si camasile portocalii ramase acum in dulap, despre oamenii care le-au imbracat in 2004, despre ziaristii de la Evenimentul Zilei, Academia Catavencu si Gazeta Sporturilor, azi pare neverosimil, dar acesta e adevarul!, ramasi singuri atunci. Povestea e despre Costi Rogozanu, Mircea Dinescu, Doru Buscu, Stelian Tanase, Alina Mungiu, Andei Plesu, Mircea Toma, Cosmin Alexandru, Cristian Parvulescu, Alex Leo Serban, Adriana Saftoiu si multi altii. Sute de mii sau poate milioane de tineri, de intelectuali, de oameni care muncesc, nu dau vina pe stat pentru propriile greutati si care n-au cerut sa fie ingaduiti de nimeni!
Acesti oameni isi amintesc minute, cifre, documente si momente pe care Traian Basescu pare ca le-a uitat. Isi amintesc cum si-au riscat, la propriu, prestigiul, sanatatea, locurile de munca si siguranta, isi amintesc dupa-amiaza incordata de 12 decembrie 2004, vibrind de mailuri si sms-uri, de taximetristii cu ochii bulbucati, “nu se poate, dom’le hai la vot ca ne fura Nastase!”, pentru ca fara acea mobilizare digitala si emotionala a tineretului urban Traian Basescu nu ar fi ajuns niciodata presedintele Romaniei.
Citeste articolul complet si comenteaza pe blogul lui Catalin Tolontan
12
31
