Yaroslav Adamciuc este ucraineanul în costum interbelic care se plimbă, deseori, pe străzile din Cernăuți. Nu se desparte niciodată de bastonul său, suflat cu aur. Este ghid turistic și este văzut adesea în prejma unor grupuri restrânse de persoane.

Yaroslav AdamciucFoto: Alex Buzica/RRA

Hainele în care este îmbrăcat îi dau o greutate apăsătoare, însă corpul, gesturile și chipul îi trădează vârsta: este tânăr și, uneori, știe să zâmbească. Cel mai probabil, doar pentru câteva secunde. Rămâne, totuși, un personaj atipic pentru vremurile în care trăiește și poate fi observat cu ușurință de oricine ajunge în zonă.

FOTO: Alex Buzică/RRA

Personajul de film interbelic i-a atras atenția corespondentului de război, Alexandru Buzică, trimisul special Radio România Actualități în Ucraina, care povestește: ”M-am mirat că oamenii mai vin în vacantă aici, într-o tara afectată de bombardamente. Tocmai de aceea, l-am abordat dar m-a refuzat pe motiv că este in timpul serviciului și nu putem să vorbim.

Am făcut schimb de numere de telefon și, la o zi distanță, ne-am reîntâlnit în același loc. A venit la întâlnire fără costumul cu care mă obișnuisem deja. Acum, purta o șapcă cu steagul Americii și un tricou alb pe care era desenat cel mai mare avion din lume construit în Ucraina - ANTONOV 225. Sub el, scria ”Dream can t be destroyed” Și m-a convins: într-adevăr, visul nu poate fi distrus!

Mi-a povestit că era ghid pentru ucrainenii veniți din Donbas, dintr-o zonă grav bombardată și le explică acestora unde sunt punctele strategice din oraș: spitalul, poșta, secția de poliție.

Foto: Alex Buzică/RRA

Yaroslav are 28 de ani. După ce a început războiul, lucrează ca voluntar, alături de alți colegi de-ai săi, tot ghizi. Împreună cu ei, realizează tururi gratuite pentru refugiații care vin din zonele grav afectate de bombardamente” - explică jurnalistul RRA.

Iar vorbele sale sunt completate de declarația tânărului ucrainean. ”Nu le cerem refugiaților niciun ban, dar atunci cand vor sa ne lase o mică sumă, noi mergem și donăm mai departe pentru armata ucraineană”.

FOTO: Alex Buzica/RRA

Yaroslav e de acord ca vocea să îi fie înregistrată pe reportofon și povestește mai departe:

”Familia tatălui meu a venit la mine din Chernihiv - oraș situat în nordul Ucrainei, lângă Belarus, care a fost distrus de bombele rusilor. Casa tatalui meu a fost distrusă, practic el nu mai are nimic acum….

Acum ei locuiesc în scoala din Cernăuți, nu a vrut sa vină sa stea cu mine și soția mea pentru a nu ne deranja și speră ca războiul să se termine curând, pentru a putea sa se apuce de construit.

Eu și soția mea, când auzim alarmele antiaeriene care răsună din ce in ce mai des și la noi în oras, intrăm in beci, indiferent de oră. Avem noroc că stam la casă.

Le mulțumim soldaților noștri pentru că, până acum, nu au avut loc bombardamente aici, iar sistemele antirachetă ucrainene și-au făcut treaba, mai exact sistemele de interceptare, dar oricum suntem stresati..

Vreau să multumesc românilor pentru tot ceea ce au făcut pentru noi! Sunteți frații noștri adevărați și vă așteptăm cu brațele deschise după razboi” - a adaugat Yaroslav.